echipolență definitie

8 definiții pentru echipolență

echipolénță sf [At: COSTINESCU, 390 / V: equi~, (îvr) ~țiu sn / E: fr équipollence] 1 (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. 2 (Log) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună Si: echivalență.
echipolénțiu sn vz echipolență
ECHIPOLÉNȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence.
ECHIPOLÉNȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence.
echipolénță s. f., g.-d. art. echipolénței
echipolénță s. f., g.-d. art. echipolénței
ECHIPOLÉNȚĂ s.f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. [< fr. équipollence].
ECHIPOLÉNȚĂ s. f. 1. egalitate de forțe, de puteri. 2. (log.) raport de egalitate între două propoziții sau concepte de aceeași extensie; echivalență. 3. (mat.) relație între vectori echipolenți. (< fr. équipollence, lat. aequipollentia)

echipolență dex

Intrare: echipolență
echipolență substantiv feminin
echipolențiu