echipare definitie

2 intrări

27 definiții pentru echipare

echipá [At: NEGULICI / S și: (îvr) ecui~ / Pzi: ~péz / E: fr équiper] 1 vt A înzestra o navă, un avion, o armată etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc. 2 vr A-și pune echipamentul (1). 3 vr (Pgn) A se îmbrăca. 4 vr A se pregăti pentru o acțiune. 5 vt (C.i. întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament (2).
echipáre sf [At: LM / Pl: ~pắri / E: echipa] 1 Înzestrare cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc. 2 Punere a echipamentului (1). 3 (Pgn) Îmbrăcare. 4 Pregătire pentru o acțiune. 5 Dotare cu echipament (2).
ecuipá v vz echipa
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.
ECHIPÁRE, echipări, s. f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbarcare; pregătire; înzestrare. – V. echipa.
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.
ECHIPÁRE, echipări, s. f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbarcare; pregătire; înzestrare. – V. echipa.
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie.
ECHIPÁRE s. f. Acțiunea de a (se) echipa.
echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză
echipáre s. f., g.-d. art. echipắrii; pl. echipắri
echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. și pl. echipeáză
echipáre s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări
ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.
ECHIPÁRE s. 1. v. îmbrăcare. 2. v. dotare.
A echipa ≠ a dezechipa
Echipare ≠ dezechipare
ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].
ECHIPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare; pregătire; înzestrare. [< echipa].
ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)
A ECHIPÁ ~éz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acțiuni. 2) (întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper
A SE ECHIPÁ mă~éz intranz. A-și pune echipamentul necesar. /<fr. équiper
echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.
*echipéz v. tr. (fr. équiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). Înzestrez cu cele necesare (haĭne, arme, unelte ș. a.).
ECHIPA vb. 1. a se îmbrăca, a se înveșmînta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a dota, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)
ECHIPARE s. 1. îmbrăcare, înveșmîntare. (~ unei persoane.) 2. dotare, dotație, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.)
echipa, echipez v. r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de pușcăriaș.

echipare dex

Intrare: echipa
echipa verb grupa I conjugarea a II-a
ecuipa
Intrare: echipare
echipare substantiv feminin