Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru echipare

echip├í [At: NEGULICI / S ╚Öi: (├«vr) ecui~ / Pzi: ~p├ęz / E: fr ├ęquiper] 1 vt A ├«nzestra o nav─â, un avion, o armat─â etc. cu cele necesare ├«n vederea unei ac╚Ťiuni, a unei expedi╚Ťii etc. 2 vr A-╚Öi pune echipamentul (1). 3 vr (Pgn) A se ├«mbr─âca. 4 vr A se preg─âti pentru o ac╚Ťiune. 5 vt (C.i. ├«ntreprinderi, instala╚Ťii etc.) A dota cu echipament (2).
echip├íre sf [At: LM / Pl: ~pß║»ri / E: echipa] 1 ├Änzestrare cu cele necesare ├«n vederea unei ac╚Ťiuni, a unei expedi╚Ťii etc. 2 Punere a echipamentului (1). 3 (Pgn) ├Ämbr─âcare. 4 Preg─âtire pentru o ac╚Ťiune. 5 Dotare cu echipament (2).
ecuipá v vz echipa
ECHIP├ü, echipez, vb. I. Tranz. 1. A ├«nzestra o nav─â, un avion, o armat─â, un soldat etc. cu cele necesare ├«n vederea unei ac╚Ťiuni, unei expedi╚Ťii etc. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi pune echipamentul; p. gener. a se ├«mbr─âca. 2. A dota cu echipament o ├«ntreprindere, o instala╚Ťie etc. ÔÇô Din fr. ├ęquiper.
ECHIP├üRE, echip─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) echipa ╚Öi rezultatul ei; ├«mbarcare; preg─âtire; ├«nzestrare. ÔÇô V. echipa.
ECHIP├ü, echipez, vb. I. Tranz. 1. A ├«nzestra o nav─â, un avion, o armat─â, un soldat etc. cu cele necesare ├«n vederea unei ac╚Ťiuni, unei c─âl─âtorii etc. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi pune echipamentul; p. gener. a se ├«mbr─âca. 2. A dota cu echipament o ├«ntreprindere, o instala╚Ťie etc. ÔÇô Din fr. ├ęquiper.
ECHIP├üRE, echip─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) echipa ╚Öi rezultatul ei; ├«mbarcare; preg─âtire; ├«nzestrare. ÔÇô V. echipa.
ECHIP├ü, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o nav─â, o armat─â, un soldat etc.) A ├«nzestra cu cele necesare ├«n vederea unei ac╚Ťiuni, a unei c─âl─âtorii etc. Echipa╚Ťi-m─â... c─â plec la b─ât─âlie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ÔŚŐ Refl. S-a echipat pentru excursie.
ECHIP├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) echipa.
echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză
echipáre s. f., g.-d. art. echipắrii; pl. echipắri
echip├í vb., ind. prez. 1 sg. echip├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. echipe├íz─â
echipáre s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări
ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.
ECHIPÁRE s. 1. v. îmbrăcare. 2. v. dotare.
A echipa Ôëá a dezechipa
Echipare Ôëá dezechipare
ECHIP├ü vb. I. tr. A dota (o nav─â, o armat─â, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o ac╚Ťiune, o expedi╚Ťie, o c─âl─âtorie etc. ÔÖŽ refl. A se preg─âti pentru o ac╚Ťiune; (p. ext.) a se ├«mbr─âca. [< fr. ├ęquiper].
ECHIP├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) echipa ╚Öi rezultatul ei; ├«mbr─âcare; preg─âtire; ├«nzestrare. [< echipa].
ECHIP├ü vb. I. tr. a dota (o nav─â, o armat─â, un soldat) cu cele necesare pentru o ac╚Ťiune, o expedi╚Ťie, o c─âl─âtorie. II. refl. a se preg─âti pentru o ac╚Ťiune; (p. ext.) a se ├«mbr─âca. (< fr. ├ęquiper)
A ECHIP├ü ~├ęz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament ├«n vederea realiz─ârii unei ac╚Ťiuni. 2) (├«ntreprinderi, instala╚Ťii etc.) A dota cu echipament. /<fr. ├ęquiper
A SE ECHIP├ü m─â~├ęz intranz. A-╚Öi pune echipamentul necesar. /<fr. ├ęquiper
echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.
*echip├ęz v. tr. (fr. ├ęquiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). ├Änzestrez cu cele necesare (ha─şne, arme, unelte ╚Ö. a.).
ECHIPA vb. 1. a se îmbrăca, a se înveșmînta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a dota, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)
ECHIPARE s. 1. ├«mbr─âcare, ├«nve╚Öm├«ntare. (~ unei persoane.) 2. dotare, dota╚Ťie, ├«nzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.)
echipa, echipez v. r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de pușcăriaș.

Echipare dex online | sinonim

Echipare definitie

Intrare: echipa
echipa verb grupa I conjugarea a II-a
ecuipa
Intrare: echipare
echipare substantiv feminin