echipaj definitie

23 definiții pentru echipaj

echipágiu sn vz echipaj
echipáj sn [At: CHIRIAC 110 / S și: ecui~ / V: (rar) ~ágiu, (înv) ecuipágiu, ecvi~, (sst) ~péj, ecuipáje, ecvipájie sf / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr équipage] 1 (Înv) Echipament (1). 2 Totalitate a personalului de conducere și de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 3 (Spc) Grup de sportivi care se află pe o ambarcație, un avion, un bob, o motocicletă etc. și care participă la conducerea acestora. 4 (Teh) Parte fixă sau mobilă a unui instrument. 5 (Iuz) Trăsură de lux (împreună cu caii înhămați la ea).
echipéj sn vz echipaj
ecuipágiu sn vz echipaj
ecuipáje sf vz echipaj
ecvipáj sn vz echipaj
ecvipájie sf vz echipaj
ECHIPÁJ, echipaje, s. n. 1. Totalitatea personalului de conducere și de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 2. Totalitatea sportivilor care se găsesc pe o ambarcațiune, un avion, un bob, o motocicletă etc. și care participă la conducerea acestora. 3. Partea fixă sau partea mobilă a unui instrument. 4. (Ieșit din uz) Trăsură de lux (împreună cu caii înhămați la ea). – Din fr. équipage.
ECHIPÁJ, echipaje, s. n. 1. Totalitatea personalului de conducere și de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 2. Grup de sportivi care se găsesc pe o ambarcație, un avion, un bob, o motocicletă etc. și care participă la conducerea acestora. 3. Partea fixă sau partea mobilă a unui instrument. 4. (Ieșit din uz) Trăsură de lux (împreună cu caii înhămați la ea). – Din fr. équipage.
ECHIPÁGIU s. n. v. echipaj.
ECHIPÁJ, echipaje, s. n. 1. Întregul personal care face serviciu pe o navă, pe un avion, pe un tanc etc. Găseau că signor Pietro este prea aspru cu echipajul. CAMIL PETRESCU, T. II 181. În dreptul Rusciucului, traserăm către un vapor otoman de război, ne îmbarcă în el și ne dete în a noastră dispoziție vasul, iar pe noi în garda oamenilor de echipaj. BOLINTINEANU, O. 264. 2. (Ieșit din uz) Trăsură cu caii înhămați. Echipajul și omul cel călare trecură ca un fulger pe lîngă mine. ALECSANDRI, C. 116. – Pl. și: echipajuri (EMINESCU, O. I 61). – Variantă: echipágiu, echipagii (C. PETRESCU, S. 167, NEGRUZZI, S. I 37), s. n.
echipáj s. n., pl. echipáje
echipáj s. n., pl. echipáje
ECHIPÁJ s. v. caleașcă.
ECHIPÁGIU s.n. v. echipaj.
ECHIPÁJ s.n. 1. Personalul unei nave, al unui avion, al unui tanc etc. 2. Termen comun fie pentru partea fixă, fie pentru cea mobilă a unui instrument. 3. Trăsură de lux trasă de cai. [Var. echipagiu s.n. / < fr. équipage, cf. it. equipaggio].
ECHIPÁJ s. n. 1. personalul unei (aero)nave, al unui tanc etc. 2. grup de elevi care participă la un concurs, reprezentând școala, orașul etc. 3. termen comun pentru partea fixă ori pentru cea mobilă a unui instrument. 4. trăsură de lux trasă de cai; caleașcă. (< fr. équipage)
ECHIPÁJ ~e n. 1) Personal care deservește o navă, aeronavă sau un vehicul militar. 2) înv. Trăsură luxoasă trasă de cai și personalul care o deservește. /<fr. équipage
echipaj n. 1. trăsură cu cai de lux; 2. toți oamenii de serviciu într’o corabie.
*echipágiŭ n. și (maĭ des) -áj n., pl. e (fr. équipage). Suită de servitorĭ, caĭ, trăsurĭ ș. a.: echipaju unuĭ principe. Trăsură de lux: a avea echipaj. Toțĭ oameniĭ de pe o corabie (V. nostrom).
echipaj s. v. CALEAȘCĂ.
echipáj s. n. Grup, alcătuit de obicei din trei elevi, care participă la un concurs, reprezentând școala, un sector, orașul etc. ◊ „Echipajul liceului «I. Creangă» s-a clasat primul la concursul de istorie pe sector în aprilie ’79.” (din fr. équipage; DN, DEX, DN3 – alt sens)
ECHIPAJ a) totalitatea personalului prevăzut să asigure conducerea și deservirea unei aeronave. Echipajul are un comandant și un număr de persoane cu roluri și misiuni bine stabilite; b) grup de sportivi parașutiști aflați la bordul unei aeronave.

echipaj dex

Intrare: echipaj
echipaj substantiv neutru
echipagiu
echipej
ecuipagiu
ecuipaje
ecvipaj
ecvipajie