Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru echip─â

echip├í [At: NEGULICI / S ╚Öi: (├«vr) ecui~ / Pzi: ~p├ęz / E: fr ├ęquiper] 1 vt A ├«nzestra o nav─â, un avion, o armat─â etc. cu cele necesare ├«n vederea unei ac╚Ťiuni, a unei expedi╚Ťii etc. 2 vr A-╚Öi pune echipamentul (1). 3 vr (Pgn) A se ├«mbr─âca. 4 vr A se preg─âti pentru o ac╚Ťiune. 5 vt (C.i. ├«ntreprinderi, instala╚Ťii etc.) A dota cu echipament (2).
ech├şp─â sf [At: BARCIANU / V: (├«vr) ecu├ş~ / Pl: ~pe / E: fr ├ęquipe] 1 Grup de oameni care, sub conducerea unui ╚Öef, ├«ndeplinesc ├«n acela╚Öi timp o munc─â sau o ac╚Ťiune comun─â. 2 Grup de sportivi constituit ├«ntr-o forma╚Ťie, ├«n cadrul c─âruia se antreneaz─â, sub conducerea unui specialist, ╚Öi particip─â la competi╚Ťii. 3 (├Äs) Spirit de ~ Leg─âtur─â spiritual─â ├«ntre membrii unei echipe (1-2), care st─â la baza conlucr─ârii lor. 4 Fiecare dintre cele dou─â forma╚Ťii care ├«╚Öi disput─â un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.).
ecuipá v vz echipa
ECHIP├ü, echipez, vb. I. Tranz. 1. A ├«nzestra o nav─â, un avion, o armat─â, un soldat etc. cu cele necesare ├«n vederea unei ac╚Ťiuni, unei expedi╚Ťii etc. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi pune echipamentul; p. gener. a se ├«mbr─âca. 2. A dota cu echipament o ├«ntreprindere, o instala╚Ťie etc. ÔÇô Din fr. ├ęquiper.
ECH├ŹP─é, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui ╚Öef, ├«ndeplinesc ├«n acela╚Öi timp o munc─â sau o ac╚Ťiune comun─â. ÔŚŐ Spirit de echip─â = leg─âtur─â spiritual─â ├«ntre membrii unei echipe, care st─â la baza conlucr─ârii lor. ÔÖŽ Grup de sportivi constituit ├«ntr-o forma╚Ťie, ├«n cadrul c─âreia se antreneaz─â, sub conducerea unui specialist, ╚Öi particip─â la competi╚Ťii. ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─â forma╚Ťii care ├«╚Öi disput─â un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). ÔÇô Din fr. ├ęquipe.
ECHIP├ü, echipez, vb. I. Tranz. 1. A ├«nzestra o nav─â, un avion, o armat─â, un soldat etc. cu cele necesare ├«n vederea unei ac╚Ťiuni, unei c─âl─âtorii etc. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi pune echipamentul; p. gener. a se ├«mbr─âca. 2. A dota cu echipament o ├«ntreprindere, o instala╚Ťie etc. ÔÇô Din fr. ├ęquiper.
ECH├ŹP─é, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui ╚Öef, ├«ndeplinesc ├«n acela╚Öi timp o munc─â sau o ac╚Ťiune comun─â. ÔŚŐ Spirit de echip─â = leg─âtur─â spiritual─â ├«ntre membrii unei echipe, care st─â la baza conlucr─ârii lor. ÔÖŽ Grup de sportivi constituit ├«ntr-o forma╚Ťie, ├«n cadrul c─âreia se antreneaz─â, sub conducerea unui specialist, ╚Öi particip─â la competi╚Ťii. ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─â forma╚Ťii care ├«╚Öi disput─â un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). ÔÇô Din fr. ├ęquipe.
ECHIP├ü, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o nav─â, o armat─â, un soldat etc.) A ├«nzestra cu cele necesare ├«n vederea unei ac╚Ťiuni, a unei c─âl─âtorii etc. Echipa╚Ťi-m─â... c─â plec la b─ât─âlie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ÔŚŐ Refl. S-a echipat pentru excursie.
ECH├ŹP─é, echipe, s. f. (De obicei cu determin─âri indic├«nd domeniul de activitate sau calitatea participan╚Ťilor) Grup de oameni care, sub conducerea unui ╚Öef, ├«ndeplinesc ├«n acela╚Öi timp o munc─â sau o ac╚Ťiune comun─â. Dansurile noi prezentate de echipele artistice de amatori ridic─â o serie de probleme deosebit de importante a c─âror rezolvare va duce ├«n viitor la dezvoltarea noului ├«n coregrafia noastr─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 2/2. Era ├«n fruntea ├«ntrecerii pe echip─â. DUMITRIU, V. L. 123. O echip─â de muncitori a ├«naintat pe pun╚Ťile de lemn. SAHIA, N. 34. ÔŚŐ Echip─â volant─â v. volant. Spirit de echip─â = sentiment de solidaritate dezvoltat ├«ntre membrii aceluia╚Öi grup. ÔÖŽ (Sport) Grup de sportivi constituit ├«ntr-o anumit─â forma╚Ťie, care activeaz─â ├«ntr-o ramur─â a sportului. Echipa de fotbal a R.P.R.
echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză
ech├şp─â s. f., g.-d. art. ech├şpei; pl. ech├şpe
echip├í vb., ind. prez. 1 sg. echip├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. echipe├íz─â
ech├şp─â s. f., g.-d. art. ech├şpei; pl. ech├şpe
ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.
ECH├ŹP─é s. (SPORT) forma╚Ťie, (englezism) team. (O ~ de fotbal.)
A echipa Ôëá a dezechipa
ECHIP├ü vb. I. tr. A dota (o nav─â, o armat─â, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o ac╚Ťiune, o expedi╚Ťie, o c─âl─âtorie etc. ÔÖŽ refl. A se preg─âti pentru o ac╚Ťiune; (p. ext.) a se ├«mbr─âca. [< fr. ├ęquiper].
ECH├ŹP─é s.f. Grup de oameni care lucreaz─â ├«mpreun─â, fiind condu╚Öi de un ╚Öef. ÔÖŽ Grup, forma╚Ťie sportiv─â care activeaz─â ca un tot ├«ntr-o ramur─â a sportului. [< fr. ├ęquipe].
ECHIP├ü vb. I. tr. a dota (o nav─â, o armat─â, un soldat) cu cele necesare pentru o ac╚Ťiune, o expedi╚Ťie, o c─âl─âtorie. II. refl. a se preg─âti pentru o ac╚Ťiune; (p. ext.) a se ├«mbr─âca. (< fr. ├ęquiper)
ECH├ŹP─é s. f. 1. grup de oameni care lucreaz─â ├«mpreun─â, condu╚Öi de un ╚Öef. 2. forma╚Ťie sportiv─â care activeaz─â ca un tot ├«ntr-o ramur─â a sportului. (< fr. ├ęquipe)
ech├şp─â (ech├şpe), s. f. ÔÇô Grup de oameni care, sub conducerea unui ╚Öef, ├«ndeplinesc o ac╚Ťiune comun─â. Fr. ├ęquipe. ÔÇô Der. (din fr.) echipaj, s. n. (echip─â, forma╚Ťie; ├«nv., tr─âsur─â; totalitatea personalului de conducere ╚Öi deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s. n.; echipa, vb.
A ECHIP├ü ~├ęz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament ├«n vederea realiz─ârii unei ac╚Ťiuni. 2) (├«ntreprinderi, instala╚Ťii etc.) A dota cu echipament. /<fr. ├ęquiper
A SE ECHIP├ü m─â~├ęz intranz. A-╚Öi pune echipamentul necesar. /<fr. ├ęquiper
ECH├ŹP─é ~e f. 1) Grup de oameni care ├«ndeplinesc o ac╚Ťiune comun─â sub conducerea unui ╚Öef. ~ de pompieri. 2) Grup de sportivi care se antreneaz─â ╚Öi particip─â la competi╚Ťii ├«mpreun─â. ~ de volei. [G.-D. echipei] /<fr. ├ęquipe
echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.
echipă f. lucrători cari execută împreună o lucrare specială: șef de echipă (= fr. equipe).
*ech├şp─â f., pl. e (fr. ├ęquipe). Ceat─â de lucr─âtor─ş aplica╚Ť─ş la ace─şa╚Ö─ş lucrare: ╚Öef de echip─â.
*echip├ęz v. tr. (fr. ├ęquiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). ├Änzestrez cu cele necesare (ha─şne, arme, unelte ╚Ö. a.).
ECHIPA vb. 1. a se îmbrăca, a se înveșmînta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a dota, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)
ECHIP─é s. forma╚Ťie. (O ~ sportiv─â.)
ech├şp─â-fani├│n s. f. (sport) Echip─â de frunte ÔŚŐ ÔÇ×O.C. [...] un sportiv care lumineaz─â sufletele iubitorilor vechii echipe fanion a Ardealului ÔÇô Universitatea Cluj.ÔÇŁ Fl. 5 X 84 p. 24. ÔŚŐ ÔÇ×[...] fiind vorba de echipe fanion, eforturile trebuiau conjugate.ÔÇŁ Fl. 20 I 89 p. 23; v. ╚Öi I.B. 22 X 86 p. 7 (din echip─â + fanion)
ECHIPĂ DE GAZE grup de persoane specializate în umplerea aerostatelor cu gaz.
echipa, echipez v. r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de pușcăriaș.

Echip─â dex online | sinonim

Echip─â definitie

Intrare: echip─â
echip─â substantiv feminin
Intrare: echipa
echipa verb grupa I conjugarea a II-a
ecuipa