echinox definitie

54 definiții pentru echinox

echinócț sn vz echinocțiu
echinócțiu sn [At: AR (1829), 1961/20 / S și: ecui~ / V: (înv) ~nócț, ~nóps, ~nópț, ~nópțiu, ~nósc, ecinópțiu, ecuinópțiu, ecuinóx, ecvinóxiu, equinápț, equinópțiu, ~nópție, ecuinoápte, ecuinócție, ecvinócție, ecvinóptie, ecvinópție sf / Pl: ~ii / E: fr équinoxe, lat aequinoctium] 1 Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. 2 (Îvr; îs) Punct de ecvinocție Punct echinocțial (3).
echinóps sn vz echinocțiu
echinópț sn vz echinocțiu
echinópție sf vz echinocțiu
echinópțiu sn vz echinocțiu
echinósc sn vz echinocțiu
echinóx sn vz echinocțiu
ecinópțiu sn vz echinocțiu
ecuinópțiu sn vz echinocțiu
ecuinóx sn vz echinocțiu
ecvinócție sf vz echinocțiu
ecvinópție sf vz echinocțiu
ecvinóxiu sn vz echinox
equina[1] sn vz echinocțiu
equinopțiu sn vz echinocțiu
ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (20 sau 21 martie și 22 sau 23 septembrie), când durata zilei este egală cu a nopții. [Var.: echinóx, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.
ECHINÓX s. n. v. echinocțiu.
ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinóx, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.
ECHINÓX s. n. v. echinocțiu.
ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mișcare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol.
SCAI1, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiți la vârf, care se agață de haine, de lâna oilor etc.; p. restr. fructul înconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Și adverbial) A se ține scai (de cineva) sau a se ține (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lăsa pe cineva în pace, a urmări (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vânăt = plantă erbacee cu frunzele dințate și cu flori violacee dispuse în capitule (Eryngiumplanum); scaiul-dracului = plantă erbacee cu frunzele spinoase și cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-mărunt = turiță. – Din scr. čkalj.
SCAI2 s. n. Imitație de piele făcută din material plastic, maleabilă și rezistentă la schimbările de temperatură. – Et. nec.
SCAIÉTE, scaieți, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscută are flori roșii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). [Pr.: sca-ie-] – Scai1 + suf. -ete.
TĂTÁRNICĂ, tătarnice, s. f. Plantă erbacee, spinoasă, din familia compozitelor (Echinops commutatus). – Probabil de la tătar.
ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. (Astron.) Fiecare dintre cele două momente ale anului (primăvara în jurul lui 21 martie, toamna în jurul lui 23 septembrie), cînd soarele se găsește pe ecuatorul ceresc și cînd durata zilei este egală cu a nopții. – Variante: echinóx, echinoxuri (BOGZA, C. O. 381), echinópțiu (C. PETRESCU, Î. II 129) s. n.
ECHINÓX s. n. v. echinocțiu.
echinócțiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. echinócțiul; pl. echinócții, art. echinócțiile (-ți-i-)
echinócțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. echinócțiul; pl. echinócții, art. echinócțiile (sil. -ți-i-)
rostogól (mișcare, pantă) s. n., pl. rostogóluri
rostogól (plantă) s. m.
scai (material) s. n., art. scáiul
scai (plantă) s. m., art. scáiul; pl. scai, art. scáii
tătárnică s. f., g.-d. art. tătárnicei, pl. tătárnice
ROSTOGÓL s. v. ciurlan, salcicorn, săricică, scaiul-dracului, tătarnică.
ROSTOGÓL s. (BOT.) 1. (Echinops sphaerocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.
SCAI s. v. ciulin, scaiete, spin, sticlete.
SCAI s. (BOT.) 1. (Onopordon acanthium) ciulin, ghimpe, scaiete, (reg.) pălămidă, sita-zânelor. 2. (Echinops sphaerocephalus) rostogol, scaiete, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului. 3. (Cirsium vulgare) (reg.) crăpușnic, ghimpe, scaiete. 4. scai-albastru (Eryngium planum) = scai-vânăt, (reg.) mărăcini (pl.), samcă, buruiana-zmeului, spin-albastru, spin-de-mucedă, spinul-vântului, spin-vânăt, șipul-vântului; scai-galben (Centaurea solstitialis) = (reg.) pălămidă, vădană, zglăvoc-galben; scai-ghimpos (Centaurea calcitrapa) = ghimpe, scaiete, (reg.) vădană, pasul-dropiei, scai-mărunt, scaiul-dracului, scai-vornicesc; scaiul-dracului (Eryngium campestre) = (reg.) amărea, îndrăcită, rostogol, scăiuș, sperioasă, spin, tăvălici, buruiană-mucedă, căruța-dracului, iarba-măgarului, scaiul-vântului, spința-dracului, sporiul-casei; scai-vânăt (Eryngium planum) = scai-albastru, (reg.) mărăcini (pl.), samcă, buruiana-zmeului, spin-albastru, spin-de-mucedă, spinul-vântului, spin-vânăt, șipul-vântului.
SCAIÉTE s. v. ciulin, holeră, pălămidă, scai, scatiu, spin, sticlete, tătarnică, varga-ciobanului.
SCAIÉTE s. (BOT.) 1. (Onopordon acanthium) ciulin, ghimpe, scai, (reg.) pălămidă, sita-zânelor. 2. (Echinops sphaerocephalus) rostogol, scai, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului. 3. (Centaurea calcitrapa) ghimpe, scai-ghimpos, (reg.) vădană, pasul-dropiei, scai-mărunt, scaiul-dracului, scai-voinicesc. 4. (Carduus kerneri) spin, (reg.) scai. 5. scaietele-popii (Xanthium strumarium) = (reg.) cornuți (pl.), purcelaș.
TĂTÁRNICĂ s. (BOT.; Echinops commutatus) (reg.) armurar, căpățânoasă, rostogol, scaiete, măciuca-ciobanului.
ECHINÓCȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie) când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopțiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte].
ECHINÓX s.n. v. echinocțiu.
ECHINÓCȚIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. (< lat. aequinoctium, fr. équinoxe)
ECHINÓCȚIU ~i n. Fiecare dintre cele două date ale anului (21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. Echinocțiu de primăvară. Echinocțiu de toamnă. [Sil. e-chi-noc-țiu] /<lat. aequinoctium, fr. équinoxe
ROSTOGÓL2 m. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, frunze păroase și flori albe, care crește prin locuri uscate. /Orig. nec.
ROSTOGÓL1 ~uri n. 1) Mișcare de rotire în jurul axei proprii. ◊ De-a ~ul rostogolindu-se; dându-se peste cap. 2) Pantă înclinată într-o mină, care servește la transportarea materialului extras prin rostogolire sau prin alunecare. /Orig. nec.
SCÁI ~ m. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze prelungi și cu fructe globuloase, acoperite de numeroși spini agățători. 2) Fructul ghimpos al acestei plante. ◊ A se ține ~ de cineva (sau a se ține de cineva ca ~ul de oaie) se spune despre o persoană care deranjează în permanență pe cineva. ~ voinicesc plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă și spinoasă, cu frunze opuse, lanceolate și flori liliachii (uneori albe). [Monosilabic] /< sb. ckalj
ecvinoxiu n. epoca anului când zilele sunt egale cu nopțile în toate regiunile pământului: ecvinoxiul de primăvară cade în 21 Martie, cel de toamnă în 22 Septemvrie.
*echinócțiŭ n. (lat. aequi-noctium, d. aequus, egal, și nox, noctis, noapte; fr. équinoxe). Timpu cînd zilele-s egale cu nopțile. – Această circumstanță se produce de doŭă orĭ pe an: la 21 Martie și la 21 Septembre, fiind-că atuncĭ, ceĭ doĭ polĭ aĭ pămîntuluĭ aflîndu-se la o egală distanță de soare, lumina luĭ se răspîndește de la unu la altu și luminează jumătate din pămînt, pe cînd jumătate rămîne în întuneric. Prima din aceste epoce corespunde cu echinocțiu de primăvară, ĭar a doŭa cu cel de toamnă. Ecŭatoru se numește linie echinocțială fiind-că e echinocțiŭ orĭ de cîte orĭ soarele e pe această linie, adică la 21 Martie și la 21 Septembre.
ECHINOPS L., MĂCIUCA CIOBANULUI, fam. Compositae. Gen originar din Africa, Asia și sudul continentului nostru, cca 98 specii, erbacee, perene, înalte de 1-1,5 m, erecte, ramificate. Frunze penat-fidate, spinoase. înfloresc vara-toamna Flori albe sau albastre cu nuanțe metalice, dispuse în capitule florale globuloase, spinoase.
Echinops commutatus Juratzka (syn. E. exaltatus Rchb.). Specie care înflorește vara. Flori alburii, așezate în capitule sferice. Fructe, achene cu papus. Frunze penat-fidate, pe dos cenușii-tomentoase, pe față aspru-păroase. Plantă erbacee, perenă, spinoasă. Tulpină dreaptă, ramificată, tomentoasă; înaltă de cca 1,40 m.
Echinops ritro L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori albastre reunite în capitule globuloase. Frunze alterne, adînc-divizate, cu segmentele spinoase, coriacee; pe partea inferioară argintii. Tulpină, cca 1,50 m înălțime, pubescentă, ramificată spre vîrf.
Echinops sphaerocephalus L. (syn.. E; multiflorus Lam.; E. giganteus hort.). Specie ce înflorește vara. Flori albe, antere albastre-intens, așezate în capitule sferice. Frunze alterne, coriacee, sinuat-penat-fidate, pubescente, pe față verzi, tomentoase, pe spate cenușii) cu lobi în formă de triunghi, dințați și terminați cu spini. Plantă erbacee, perenă. Tulpină erectă (cca 1,80 m înălțime), în partea superioară ramificată, glanduloasă și acoperită cu peri scurți, moi, argintii.

echinox dex

Intrare: echinocțiu
echinox
echinocțiu substantiv neutru
  • pronunție: -țiu pr. -țĭu
equinopțiu
equinapț
echinocț
echinops
echinopț
echinopție
echinopțiu
echinosc
echinox
ecinopțiu
ecuinopțiu
ecuinox
ecvinocție
ecvinopție
ecvinoxiu