Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 333064:

ECHINÓCȚIU ~i n. Fiecare dintre cele două date ale anului (21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. Echinocțiu de primăvară. Echinocțiu de toamnă. [Sil. e-chi-noc-țiu] /<lat. aequinoctium, fr. équinoxe

Echinocțiu dex online | sinonim

Echinocțiu definitie