Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1079724:

echínă sf [At: LM / V: (îvr) echín sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ἐχῖνος, fr échine] 1 (Arh) Mulură convexă, specifică ordinului doric, plasată imediat sub abacă. 2 (Ant) Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.

echină definitie

echină dex