Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru echin

ech├şn sm vz echin─â[1] modificat─â
ech├şn─â sf [At: LM / V: (├«vr) ech├şn sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ß╝ɤçß┐ľ╬Ż╬┐¤é, fr ├ęchine] 1 (Arh) Mulur─â convex─â, specific─â ordinului doric, plasat─â imediat sub abac─â. 2 (Ant) Urn─â de p─âm├ónt ars sau de metal ├«n care grecii p─âstrau actele procesuale.
ech├şnus sm vz echin─â
ECH├ŹN─é, echine, s. f. 1. Urn─â de p─âm├ónt ars sau de metal ├«n care grecii p─âstrau actele. 2. Mulur─â convex─â, specific─â ordinului doric, situat─â imediat sub abac─â. ÔÇô Din fr. ├ęchine, it. echino.
ECH├ŹN─é, echine, s. f. 1. Urn─â de p─âm├ónt ars sau de metal ├«n care grecii p─âstrau actele. 2. Mulur─â convex─â, specific─â ordinului doric, situat─â imediat sub abac─â. ÔÇô Din fr. ├ęchine, it. echino.
ech├şn─â s. f., g.-d. art. ech├şnei; pl. ech├şne
ech├şn─â s. f., g.-d. art. ech├şnei; pl. ech├şne
ECH├ŹN, -─é adj. De cal. ÔŚŐ (Med.) Varus echin = deforma╚Ťie const├ónd ├«n extensiunea for╚Ťat─â a labei piciorului ca urmare a scurt─ârii mu╚Öchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -─â adj. / < fr. ├ęquin, cf. lat. equinus < equus ÔÇô cal].
ECHIN- v. echino-.
ECH├ŹN─é s.f. 1. Urn─â de p─âm├ónt ars sau de metal ├«n care grecii p─âstrau actele procesuale. 2. Mulur─â convex─â, specific─â ordinului doric, a╚Öezat─â imediat sub abac─â. [< fr. ├ęchine, it. echino, gr. echinos].
ECH├ŹN─é s. f. 1. urn─â de p─âm├ónt ars sau de metal ├«n care grecii p─âstrau actele procesuale. 2. mulur─â convex─â ├«n sfert de cerc, situat─â imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ov─â. (< fr. ├ęchine)
ECHIN(O)-/ECHINI- elem. ÔÇ×ariciÔÇŁ, ÔÇ×cu ghimpiÔÇŁ. (< fr. ├ęchin/o/-, echini-, cf. lat. echinus, gr. ekhinos)

Echin dex online | sinonim

Echin definitie

Intrare: echin (adj.)
echin adj. adjectiv
Intrare: echin─â
echin─â substantiv feminin
echin
echinus
Intrare: echin (pref.)
echin pref.