echilibrat definitie

2 intrări

25 definiții pentru echilibrat

echilibrát, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: echilibra] 1 Care se află în stare de echilibru (1). 2 (D. două sau mai multe măsuri, mărimi, valori etc. ori d. părți componente ale unui tot) Care sunt în proporție justă sau egală una cu alta Cf armonios. 3 (D. oameni și manifestări ale lor) Care manifestă cumpătare, măsură, moderație, sobrietate Si: cumpătat, măsurat2, moderat, ponderat Cf ordonat, rațional, sobru.
ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer.
ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat unul față de altul. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. – V. echilibra. Cf. fr. équilibré.
ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer.
ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat unul față de altul. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. – V. echilibra. Cf. fr. équilibré.
ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. A pune, a ține, a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. Forța A poate echilibra forța B. Refl. Ca să se echilibreze, mă apuca de braț. IBRĂILEANU, A. 156. ♦ (Cu privire la valori, prețuri, bugete etc.) A face ca două lucruri să fie în proporție justă unul față de altul. Am echilibrat cheltuielile și veniturile.
ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru; cumpănit. Cîntarele trebuie să fie perfect echilibrate pentru a cîntări bine. ♦ (Despre buget) Care are suma totală a veniturilor egală cu suma totală a cheltuielilor. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, cu măsură.
echilibrá (a ~) (-li-bra-) vb., ind. prez. 3 echilibreáză
echilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. echilibréz, 3 sg. și pl. echilibreáză
echilibrát adj. m., pl. echilibráți; f. sg. echilibrátă, pl. echilibráte
ECHILIBRÁ vb. 1. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. (Două forțe care se ~.) 2. v. compensa.
ECHILIBRÁT adj. 1. v. armonios. 2. v. calculat. 3. cuminte, cumpănit, rațional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Un om ~.) 4. v. cumpătat.
A (se) echilibra ≠ a (se) dezechilibra
Echilibrat ≠ dezechilibrat
ECHILIBRÁ vb. I. tr. A pune, a ține în echilibru. ♦ A fixa proporțiile juste dintre două sau mai multe lucruri, situații etc. ♦ A face ca veniturile dintr-un buget să fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr. équilibrer].
ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat. 2. (Fig.; despre oameni) Cumpănit, ponderat. [< echilibra].
ECHILIBRÁ vb. 1. tr., refl. a (se) ține în echilibru, a (se) cumpăni. II. tr. 1. a efectua o echilibrare. 2. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile. (< fr. équilibrer)
ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. în stare de echilibru. ◊ (despre valori, prețuri, bugete) just proporționat. 2. (fig.; despre oameni) cumpănit, ponderat. (< echilibra)
A ECHILIBRÁ ~éz tranz. 1) A face să se echilibreze; a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. 2) (valori, prețuri, bugete) A proporționa egal. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer
A SE ECHILIBRÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de echilibru; a se cumpăni. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer
ECHILIBRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de echilibru; propriu echilibrului. 2) Care se află în stare de echilibru. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește cumpătare; sobru; auster; cumpătat. 4) (despre valori, prețuri, bugete) Care este proporționat unul față de altul. /v. a echilibra
echilibrà v. a pune sau a ținea în echilibru.
*echilibréz v. tr. (lat. aequilíbro, -áre). Cumpănesc, pun în echilibru: a echilibra o balanță. Fig. Om echilibrat, om cu minte sănătoasă.
ECHILIBRA vb. 1. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. (Două forțe care se ~.) 2. a (se) compensa. (Cele două fenomene se ~.)
ECHILIBRAT adj. 1. armonios, concordant, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Duce o viață ~.) 3. cuminte, cumpănit, rațional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Un om ~.) 4. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.)

echilibrat dex

Intrare: echilibra
echilibra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bra
Intrare: echilibrat
echilibrat adjectiv