Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru echilibra

ECHILIBR├ü, echilibrez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A aduce sau a fi ├«n stare de echilibru; a (se) cump─âni. ÔÖŽ Tranz. A face ca dou─â valori, pre╚Ťuri, bugete etc. s─â fie ├«n propor╚Ťie just─â una fa╚Ť─â de cealalt─â. ÔÇô Din fr. ├ęquilibrer.
ECHILIBR├ü, echilibrez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A aduce sau a fi ├«n stare de echilibru; a (se) cump─âni. ÔÖŽ Tranz. A face ca dou─â valori, pre╚Ťuri, bugete etc. s─â fie ├«n propor╚Ťie just─â una fa╚Ť─â de cealalt─â. ÔÇô Din fr. ├ęquilibrer.
ECHILIBR├ü, echilibrez, vb. I. Tranz. A pune, a ╚Ťine, a aduce ├«n stare de echilibru; a cump─âni. For╚Ťa A poate echilibra for╚Ťa B. Refl. Ca s─â se echilibreze, m─â apuca de bra╚Ť. IBR─éILEANU, A. 156. ÔÖŽ (Cu privire la valori, pre╚Ťuri, bugete etc.) A face ca dou─â lucruri s─â fie ├«n propor╚Ťie just─â unul fa╚Ť─â de altul. Am echilibrat cheltuielile ╚Öi veniturile.
echilibrá (a ~) (-li-bra-) vb., ind. prez. 3 echilibreáză
echilibr├í vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. echilibr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. echilibre├íz─â
ECHILIBR├ü vb. 1. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cump─âni, a precump─âni, (livr.) a (se) pondera. (Dou─â for╚Ťe care se ~.) 2. v. compensa.
A (se) echilibra Ôëá a (se) dezechilibra
ECHILIBR├ü vb. I. tr. A pune, a ╚Ťine ├«n echilibru. ÔÖŽ A fixa propor╚Ťiile juste dintre dou─â sau mai multe lucruri, situa╚Ťii etc. ÔÖŽ A face ca veniturile dintr-un buget s─â fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr. ├ęquilibrer].
ECHILIBR├ü vb. 1. tr., refl. a (se) ╚Ťine ├«n echilibru, a (se) cump─âni. II. tr. 1. a efectua o echilibrare. 2. a face ca veniturile dintr-un buget s─â fie egale cu cheltuielile. (< fr. ├ęquilibrer)
A ECHILIBR├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se echilibreze; a aduce ├«n stare de echilibru; a cump─âni. 2) (valori, pre╚Ťuri, bugete) A propor╚Ťiona egal. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. ├ęquilibrer
A SE ECHILIBR├ü m─â ~├ęz intranz. A ajunge ├«n stare de echilibru; a se cump─âni. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. ├ęquilibrer
echilibr├á v. a pune sau a ╚Ťinea ├«n echilibru.
*echilibr├ęz v. tr. (lat. aequil├şbro, -├íre). Cump─ânesc, pun ├«n echilibru: a echilibra o balan╚Ť─â. Fig. Om echilibrat, om cu minte s─ân─âtoas─â.
ECHILIBRA vb. 1. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cump─âni, a precump─âni, (livr.) a (se) pondera. (Dou─â for╚Ťe care se ~.) 2. a (se) compensa. (Cele dou─â fenomene se ~.)

Echilibra dex online | sinonim

Echilibra definitie

Intrare: echilibra
echilibra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bra