ebulițiune definitie

15 definiții pentru ebulițiune

ebuliție sf [At: COBÎLCESCU, G. 94/22 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: ~onis cf fr ébullition, ger Ebullition, lat ebullitio] 1 (Liv) Fierbere. 2 (Fig) Agitație. 3 (Fig) Tumult.
ebulițiúne sf vz ebuliție
EBULÍȚIE, ebuliții, s. f. (Livr.) Fierbere. – Din fr. ébullition.
EBULÍȚIE, ebuliții, s. f. (Livr.) Fierbere. – Din fr. ébullition.
EBULÍȚIE s. f. (Fiz.) Fierbere.
ebulíție (-ți-e) s. f., art. ebulíția (-ți-a), g.-d. art. ebulíției; pl. ebulíții, art. ebulíțiile (-ți-i-)
ebulíție s. f. (sil. -ți-e), art. ebulíția (sil. -ți-a), g.-d. art. ebulíției; pl. ebulíții, art. ebulíțiile (sil. -ți-i-)
EBULÍȚIE s. v. fierbere.
EBULÍȚIE s.f. (Liv.) Fierbere. [Gen. -iei, var. ebulițiune s.f. / cf. fr. ébulition, lat. ebulitio].
EBULIȚIÚNE s.f. v. ebuliție.
EBULÍȚIE s. f. 1. fierbere. 2. (fig.) agitație, efervescență. (< fr. ébullition, lat. ebullitio)
EBULÍȚIE f. Trecere treptată a lichidului în stare de vapori sub acțiunea căldurii; fierbere. /<fr. ébullition, lat. ebullitio, ~onis
ebulițiune f. (în chimie) fierberea lichidelor.
*ebulițiúne f. (lat. ebullítio, -ónis. V. bulă). Fiz. Ferbere.
EBULIȚIE s. (FIZ.) fierbere. (Proces de ~.)

ebulițiune dex

Intrare: ebuliție
ebuliție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
ebulițiune