EBONÍTĂ s. f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf în proporție de 25-32 % și folosit în electrotehnică și în alte ramuri ale industriei. La capătul firului, din nevăzut, răspunsul a venit atît de repede și irevocabil, încît s-ar fi spus că omul pîndea de mult cu pîlnia de ebonită în ureche, așteptînd. C. PETRESCU, C. V. 263.