eboșa vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~șéz / E: fr éboncher] 1 (C.i. opere de artă) A da o primă formă Si: a schița. 2 (Teh; c.i. lingouri, piese de metal etc.) A prelucra la cald prin laminare, așchiere, deformare plastică etc.

ebóșă sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) ebóș sn (pl: ~uri) / Pl: ~șe / E: fr ébauche] 1 Prim stadiu în realizarea unei opere de pictură, sculptură etc. (care indică forma generală) Si: crochiu, schiță. 2 Semifabricat obținut din lingouri sau din alte semifabricate prin laminare, prin deformare plastică, prin găurire etc. modificată

EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor interioare sau uniformizării materialului respectiv. – Din fr. ébaucher.

EBÓȘĂ, eboșe, s. f. 1. Semifabricat obținut prin deformare plastică din lingouri. 2. Prima formă (imperfectă) a unei opere în arta plastică. ♦ Schiță, crochiu. – Din fr. ébauche.

EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor interioare sau uniformizării materialului respectiv. – Din fr. ébaucher.

EBÓȘĂ, eboșe, s. f. 1. Semifabricat obținut prin deformare plastică din lingouri. 2. Primul stadiu în vederea realizării unei opere în arta plastică, indicând forma generală. ♦ Schiță, crochiu. – Din fr. ébauche.

EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A face prelucrarea preliminară a unor piese prin așchiere, prin găurire la cald etc. 2. A găuri la cald cu dornul lingourile din care se fabrică țevile laminate.

EBÓȘĂ, eboșe, s. f. (Tehn.) Prefabricat obținut prin eboșare.

eboșá (a ~) vb., ind. prez. 3 eboșeáză, 1 pl. eboșắm; conj. prez. 3 să eboșéze; ger. eboșấnd

ebóșă s. f., art. ebóșa, g.-d. art. ebóșei; pl. ebóșe

eboșá vb., ind. prez. 1 sg. eboșéz, 3 sg. și pl. eboșeáză, 1 pl. eboșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. eboșéze; ger. eboșând

ebóșă s. f., g.-d. art. ebóșei; pl. ebóșe

EBOȘÁ vb. I. tr. A prelucra (prin așchiere, prin găurire etc.) la cald piese, lingouri etc. V. degroșa. 2. A da o primă formă unei opere de artă. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. ébaucher].

EBÓȘĂ s.f. 1. Semifabricat obținut prin eboșare. 2. Operă de pictură, de sculptură etc. care este abia începută, schițată. ♦ Schiță, crochiu. [< fr. ébauche].

EBOȘÁ vb. tr. 1. (metal.) a prelucra piese, lingouri etc. 2. a da o primă formă unei opere de artă; a schița. (< fr. ébaucher)

EBÓȘĂ s. f. 1. semifabricat prin eboșare. 2. operă de pictură, sculptură etc. abia începută, schițată. ◊ schiță, crochiu. 3. (fig.) schițare; aparență. (< fr. ébauche)

A EBOȘÁ ~éz tranz. tehn. 1) (metale) A prelucra la cald (prin așchiere, prin găurire etc.) pentru a obține eboșe. 2)(opere de artă plastică) A realiza în primă formă. /<fr. ébaucher

EBÓȘĂ ~e f. 1) Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor. 2) Schiță inițială (a unui desen, plan); carton; crochiu. /<fr. ébauche