ebluisare definitie

2 intrări

7 definiții pentru ebluisare

ebluisa vt [At: DN3 / Pzi: ~séz / E: fr éblouir] (Frr; d. surse de lumină) A orbi.
ebluisáre sf [At: DN3 / Pl: ~sắri / E: ebluisa] (Frr) Orbire.
ebluisá vb. (sil. -blu-i-), ind. prez. 1 sg. ebluiséz, 3 sg. și pl. ebluiseáză
ebluisáre s. f. (sil. -blu-i-), g.-d. art. ebluisării; pl. ebluisări
EBLUISÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A întuneca vederea, a orbi (datorită unei străluciri prea mari). [Pron. blu-i-. / cf. fr. éblouir].
EBLUISÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a ebluisa; întunecare (momentană) a vederii; orbire. [Pron. -blu-i-. / < ebluisa].
EBLUISÁ vb. tr. 1. (despre lumină) a întuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorită unei străluciri prea mari). 2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului. (după fr. éblouir)

ebluisare dex

Intrare: ebluisare
ebluisare substantiv feminin
  • silabisire: -blu-i-
Intrare: ebluisa
ebluisa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -blu-i-