Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ebdomadar

ebdomadár, ~ă a vz hebdomadar
EBDOMADÁR, -Ă adj. v. hebdomadar.
HEBDOMAD├üR, -─é, hebdomadari, -e, adj., s. n. (Publica╚Ťie) care apare o dat─â pe s─âpt─âm├ón─â; s─âpt─âm├ónal. [Var.: ebdomad├ír, -─â adj., s. n.] ÔÇô Din fr. hebdomadaire.
EBDOMADÁR, -Ă, ebdomadari, -e, adj., s. n. V. hebdomadar.
HEBDOMAD├üR, -─é, hebdomadari, -e, adj., s. n. (Publica╚Ťie) care apare o dat─â pe s─âpt─âm├ón─â; s─âpt─âm├ónal. [Var.: ebdomad├ír, -─â adj., s. n.] ÔÇô Din fr. hebdomadaire.
EBDOMADÁR, -Ă adj. v. hebdomadar.
HEBDOMAD├üR, -─é, hebdomadari, -e, adj. (Despre publica╚Ťii) Care apare o dat─â pe s─âpt─âm├«n─â; s─âpt─âm├«nal. Foaia ╚Ötiin╚Ťific─â ╚Öi literar─â, ce publicam ├«mpreun─â cu Alecsandri, Negruzzi ╚Öi Kog─âlniceanu, revist─â hebdomadar─â. GHICA, S. A. 142. (Substantivat, n.; atestat ├«n forma ebdomadar) O polemic─â ┬źc├«t s-a putut mai parlamentar─â┬╗ s-a urmat... ├«ntre cele dou─â ebdomadare locale. CARAGIALE, N. S. 68. ÔÇô Variant─â: ebdomad├ír, -─â adj.
hebdomadár1 adj. m., pl. hebdomadári; f. hebdomadáră, pl. hebdomadáre
hebdomadár2 s. n., pl. hebdomadáre
hebdomadár adj. m., pl. hebdomadári; f. sg. hebdomadáră, pl. hebdomadáre
hebdomadár s. n., pl. hebdomadáre
HEBDOMADÁR s., adj. v. săptămânal.
EBDOMADÁR, -Ă adj. v. hebdomadar.
HEBDOMAD├üR, -─é adj. (Despre publica╚Ťii; ╚Öi s.) S─âpt─âm├ónal. [Var. ebdomadar, -─â adj. / < fr. hebdomadaire, cf. gr. hebdomas ÔÇô s─âpt─âm├ón─â].
HEBDOMAD├üR, -─é adj., s. n. (publica╚Ťie) care apare o dat─â pe s─âpt─âm├ón─â; s─âpt─âm├ónal. (< fr. hebdomadaire)
HEBDOMADÁR ~ă (~i, ~e) și substantival livr. Care apare o dată pe săptămână; săptămânal. Revistă ~ă. /<fr. hebdomadaire
ebdomadar a. săptămânal.
*ebdomad├ír, -─â adj. (fr. hebdomadaire; lat. h├ębdomas, -├│madis, d. vgr. ß┐żebdom├ís, -├ídos, s─âpt─âm├«n─â). S─âpt─âm├«nal: ziar ebdomadar. Adv. A ap─ârea ebdomadar.
HEBDOMADAR s., adj. săptămînal. (Un ~ de prestigiu.)

Ebdomadar dex online | sinonim

Ebdomadar definitie

Intrare: hebdomadar
ebdomadar
hebdomadar adjectiv substantiv neutru