eșapa vi [At: EMINESCU, O. XV, 279 / Pzi: ~pez / E: fr échapper] 1 (Frî) A scăpa. 2 (Frî) A se salva. 3 (Rar; d. gazele arse dintr-un motor cu ardere internă) A ieși.

eșapat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: eșapa] 1 (Frî) Scăpat2. 2 (Frî) Salvat2. 3 (D. gazele dintr-un motor cu explozie) Evacuat2.

eșapat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: eșapa] 1 (Frî) Scăpare. 2 (Frî) Salvare. 3 Eșapare (3).

eșapá vb., ind. prez. 3 sg. eșapeáză

EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].

EȘAPÁ vb. intr. (despre gaze arse într-un motor cu ardere internă) a scăpa. (< fr. échapper)

A EȘAPÁ pers. 3 ~éază tranz. (gazele arse) A ieși dintr-un motor cu explozie. /<fr. échapper