eșapament definitie

9 definiții pentru eșapament

eșapament sn [At: REBREANU, R. I, 153 / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr échappement] 1 Dispozitiv pentru evacuarea gazelor într-un motor cu explozie. 2 (Îs) Țeavă de ~ Țeavă prin care se evacuează gazele arse.
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement.
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement.
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul pieselor de evacuare a gazelor rezultate din arderea într-un motor cu ardere internă. O pornisem razna, nebunește, dînd drumul eșapamentului de înfioram văile. CAMIL PETRESCU, P. 117. Uruitul motorului și pocniturile eșapamentului se înăspreau cu cît se apropia, dominînd toate... zgomotele satului. REBREANU, R. II 45. ◊ Țeavă de eșapament = una dintre piesele acestui ansamblu, țeavă scurtă prin care ies gazele. Se duse îndărăt, la țeava de eșapament. DUMITRIU, V. L. 127.
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
EȘAPAMÉNT s.n. Dispozitiv pentru evacuarea gazelor arse într-un motor cu explozie. ◊ Țeavă de eșapament = țeavă prin care se evacuează gazele arse. [Pl. -te, -turi. / < fr. échappement].
EȘAPAMÉNT s. n. dispozitiv pentru evacuarea gazelor arse într-un motor cu ardere internă. (< fr. échappement)
EȘAPAMÉNT ~e n. Dispozitiv care asigură evacuarea gazelor dintr-un motor cu ardere internă. /<fr. échappement

eșapament dex

Intrare: eșapament
eșapament substantiv neutru
eșapament