eșantionat definitie

2 intrări

12 definiții pentru eșantionat

eșantiona vt [At: DN3 / P: ~ti-o~ / Pzi: ~nez / E: fr échantilonner] 1-2 A alege eșantioane (1-2). 3 A stabili persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ. 4 A alege indivizi caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial.
eșantionat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: eșantiona] 1-4 Eșantionare (1-4).
eșantionat2, ~ă a [At: DEX2 / P: ~ti-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: eșantiona] 1-4 Care a fost ales ca eșantion (1-4).
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantioná vb., ind. prez. 1 sg. eșantionéz, 3 sg. și pl. eșantioneáză
EȘANTIONÁ vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. ♦ A tăia un eșantion. 2. A alege persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete prin sondaj, urmărind să se obțină un rezultat reprezentativ, ca și când ar fi interogată întreaga colectivitate. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonner].
EȘANTIONÁ vb. tr. 1. a confrunta eșantionul cu etalonul. 2. a alege persoanele reprezentative statistic care urmează a fi supuse unei anchete prin sondaj. 3. a lua eșantioane (1) la intervale prestabilite. (< fr. échantillonner)
A EȘANTIONÁ ~éz tranz. (măsuri, greutăți) A confrunta cu eșantionul. /<fr. échantilloner

eșantionat dex

Intrare: eșantiona
eșantiona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: eșantionat
eșantionat adjectiv