eșantionare definitie

15 definiții pentru eșantionare

eșantiona vt [At: DN3 / P: ~ti-o~ / Pzi: ~nez / E: fr échantilonner] 1-2 A alege eșantioane (1-2). 3 A stabili persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ. 4 A alege indivizi caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial.
eșantionare sf [At: DN3 / P: ~ti-o~ / Pl: ~nări / E: eșantiona] 1-2 Alegere a eșantioanelor (1-2) Si: eșantionaj (1-2), eșantionat1 (1-2). 3 Stabilire a persoanelor care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ Si: eșantionaj (3), eșantionat1 (3). 4 Alegere a indivizilor caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial. Si: eșantionaj (4), eșantionat1 (4).
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.
EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.
EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
*eșantionáre (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionắrii; pl. eșantionắri
eșantioná vb., ind. prez. 1 sg. eșantionéz, 3 sg. și pl. eșantioneáză
eșantionáre s. f. (sil. -ti-o-), pl. eșantionări
EȘANTIONÁ vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. ♦ A tăia un eșantion. 2. A alege persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete prin sondaj, urmărind să se obțină un rezultat reprezentativ, ca și când ar fi interogată întreaga colectivitate. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonner].
EȘANTIONÁRE s.f. Acțiunea de a eșantiona; selecție, sondaj; eșantionaj. [Pron. -ti-o-. / < eșantiona].
EȘANTIONÁ vb. tr. 1. a confrunta eșantionul cu etalonul. 2. a alege persoanele reprezentative statistic care urmează a fi supuse unei anchete prin sondaj. 3. a lua eșantioane (1) la intervale prestabilite. (< fr. échantillonner)
A EȘANTIONÁ ~éz tranz. (măsuri, greutăți) A confrunta cu eșantionul. /<fr. échantilloner
EȘANTIONÁRE (după fr.) s. f. (NAV.) Dimensionarea elementelor principale ale construcției unei nave pe baza prescripțiilor unui registru naval, conform dimensiunilor acesteia și condițiilor ei de încărcare.

eșantionare dex

Intrare: eșantiona
eșantiona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: eșantionare
eșantionare substantiv feminin
  • silabisire: -ti-o-