eșantionaj definitie

7 definiții pentru eșantionaj

eșantionaj sn [At: DN3 / Pl: ~ti-o~ / Pl: ~e / E: fr échantillonage] (Rar) 1-4 Eșantionare (1-4).
EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
eșantionáj s. n. (sil. -ti-o-), pl. eșantionáje
EȘANTIONÁJ s.n. Eșantionare. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonnage].
EȘANTIONÁJ s. n. 1. serie de eșantioane. 2. eșantionare. (< fr. échantillonnage)
eșantionáj s. n. Cercetare prin eșantioane, sondaj ◊ „Primele cercetări nivometrice sunt dezvoltate într-o zonă de eșantionaj în care intră bazinele râurilor Topolog, Argeș, Vâlsan, Râul Doamnei.” I.B. 25 IV 77 p. 2 (din fr. échantillonnage)

eșantionaj dex

Intrare: eșantionaj
eșantionaj substantiv neutru
  • silabisire: -ti-o-