eșantion definitie

14 definiții pentru eșantion

eșantilion sn vz eșantion
eșantilon sn vz eșantion
eșantion sn [At: STAMATI, D. / V: ~ilon, ~ilion / P: ~ti-on / Pl: ~oane / E: fr échantillon] 1 Cantitate mică dintr-o materie care servește la determinarea caracteristicilor acesteia Si: probă, mostră. 2 Obiect (de obicei de mici dimensiuni) dintr-o serie de obiecte asemănătoare, care servește la stabilirea însușirilor acestora. 3 Parte reprezentativă dintr-o populație sau dintr-un ansamblu statistic. 4 Individ care întrunește anumite trăsături caracteristice unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial Si: specimen, tip.
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a examina felul, calitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon.
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a da posibilitatea să se examineze felul, cantitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon.
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a da posibilitatea să se examineze felul, calitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. – Pronunțat: -ti-on.
eșantión (-ti-on) s. n., pl. eșantioáne
eșantión s. n. (sil. -ti-on), pl. eșantioáne
EȘANTIÓN s. model, mostră, probă, (reg.) modă. (Un ~ dintr-un material.)
EȘANTIÓN s.n. 1. Probă, mostră dintr-un produs, dintr-o marfă etc. 2. Mulțimea obiectelor socotite într-o statistică; parte a unui univers analizat (statistic) pentru a determina prin ea calitățile universului. [Pron. -ti-on. / < fr. échantillon].
EȘANTIÓN s. n. 1. porțiune, cantitate dintr-un produs, dintr-o marfă etc., detașată, prin selecție; mostră. 2. parte reprezentativă (statistic) a unei populații. 3. (radio) impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. (< fr. échantillon)
EȘANTIÓN ~oáne n. Parte dintr-un material sau dintr-un produs pe baza căreia se poate stabili calitatea întregului; mostră; probă. [Sil. e-șan-ti-on] /<fr. échantillon
*eșantiĭón n., pl. ĭoane (fr. échantillon, din échandillon, rudă cu pv. escandil, -al, o măsură de capacitate, și cu it. scandaglio, sondă. Cp. cu cotilĭon, batalion). Probă, mostră. V. șablon.
EȘANTION s. model, mostră, probă, (reg.) modă. (Un ~ dintr-un material.)

eșantion dex

Intrare: eșantion
eșantion substantiv neutru
  • silabisire: -ti-on
eșantilion
eșantilon