eșalonare definitie

2 intrări

19 definiții pentru eșalonare

eșalona [At: ALEXI, W. / V: (rar) eșel~ / Pzi: ~nez / E: fr échelonner] 1-2 vt (Mil; c. i. trupe) A dispune în eșaloane (1-2). 3 vt (C. i. o unitate, o totalitate) A repartiza, în mod succesiv, în părți, la intervale de timp egal distanțate și fixate în prealabil. 4-5 vtr A pune (sau a fi pus) într-o anumită ordine (în timp sau în spațiu).
eșalonare sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) eșel~ / Pl: ~nări / E: eșalona] 1-2 Dispunere pe eșaloane (1-2) Si: eșalonat1 (1-2). 3 Repartizare (a unui tot, a unei unități) în mod succesiv, în părți, la intervale de timp egal distanțate și fixate în prealabil Si: eșalonat1 (3). 4 Așezare într-o anumită ordine, în timp sau în spațiu Si: eșalonat1 (4).
eșelonare sf vz eșalonare
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner.
EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona.
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner.
EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona.
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți repartizate la intervale dinainte stabilite, care se succed în timp sau în spațiu. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încît operațiile să se efectueze pe rînd și la date succesive, dinainte fixate. ♦ (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane de marș sau de luptă.
EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; împărțire, repartizare.
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonắrii; pl. eșalonắri
eșaloná vb., ind. prez. 1 sg. eșalonéz, 3 sg. și pl. eșaloneáză
eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonării; pl. eșalonări
EȘALONÁ vb. I. tr. A dispune, a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. ♦ A fixa, a repartiza la date succesive. [< fr. échelonner].
EȘALONÁRE s.f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; repartizare, dispoziție pe eșaloane. [< eșalona].
EȘALONÁ vb. tr. 1. a dispune trupele în adâncime, pe mai multe eșaloane. ◊ a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. 2. a distribui, a fixa la date succesive. (< fr. échelonner)
A EȘALONÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, manifestări) A distribui în timp; a repartiza la date succesive. 2) (lucruri) A dispune la anumite distanțe unele de altele. 3) (trupe, militare) A dispune pe eșaloane. /<fr. échelonner
*eșelonéz v. tr. (fr. échelonner). Arm. Așez trupele pe eșeloane, adică din distanță în distanță.
EȘALONARE dispunere în timp și spațiu a aeronavelor sau parașutiștilor în cădere liberă în scopul prevenirii abordajelor.

eșalonare dex

Intrare: eșalona
eșalona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: eșalonare
eșalonare substantiv feminin
eșelonare