dăngălắu, dăngălăi, adj. s. – (reg.) Tăntălău, tont (Memoria, 2004). – Probabil din dang, danga „care imită sunetul unui clopot”, cf. dăngăni + suf. -ălău.

dăngălắu, -i, adj. s. – Tăntălău, tont (Memoria 2004). – Probabil din dang, danga „care imită sunetul unui clopot”, cf. dăngăni + -ălău.