6 definiții pentru dâldoră
DẤLDORĂ s. f. v. dârdoră. DẤRDORĂ, dârdori,
s. f. (
Pop.)
1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces); zor. ◊
Expr. A fi în dârdora însurătorii =
a) a ține cu orice preț să se însoare;
b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei.
2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [
Var.:
dấldoră s. f.] – Din
bg. dărdorja. DẤLDORĂ s. f. v. dârdoră. DÎ́LDORĂ s. f. v. dîrdoră. DÎ́RDORĂ s. f. 1. (Precedat de
prep. «în») Toi, zor. În dîrdora jocului nimeni n-are vreme să bage de seamă înghesuiala. SANCU, D. 235. Meșteșugarii erau în dîrdora lucrului. PAS, Z. I 171. ◊
Expr. A fi în dîrdora însurătorii = a-i arde de însurătoare, a umbla de zor să se însoare.
2. (Atestat și în forma durdură) Belea, bucluc, încurcătură, necaz. Acu vreo două luni... s-a întîmplat la noi o durdură mare, de-a fost omorît un negustor. POPA, V. 262. ♦ Spaimă. Știu că am tras o durdură bună, căutîndu-te. CREANGĂ, P. 268. L-o trecut o dîrdoră, da o scăpat. ȘEZ. XXIII 45. – Variante:
dî́ldoră (REBREANU, R. II 54),
dúrdură s. f. Dâldoră dex online | sinonim
Dâldoră definitie