dúză sf [At: NOM. MIN. I, 42 / P: (nrc) și diúză / E: ger Düse] (Teh) 1 Ajutaj. 2 (Îs) ~ de erupție Piesă masivă de oțel, folosită pentru reducerea presiunii fluidului care erupe din sondă. 3 Filieră (pentru mătase).

DÚZĂ, duze, s. f. (Tehn.) 1. Ajutaj. 2. Filieră (pentru mătase). – Din germ. Düse.

DÚZĂ, duze, s. f. (Tehn.) 1. Ajutaj. 2. Filieră (pentru mătase). – Din germ. Düse.

DÚZĂ, duze, s. f. 1. Ajutaj. ◊ Duză de erupție = piesă masivă de oțel, care se aplică la capul de erupție al sondelor, pentru a regla debitul fluidului care iese din coloană. 2. Piesă cu mai multe orificii prin care se trage în fire mătasea.

dúză (ajutaj) [u pron. și ü] s. f., g.-d. art. dúzei; pl. dúze

dúză s. f., g.-d. art. dúzei; pl. dúze

DÚZĂ s. 1. v. ajutaj. 2. v. filieră.

DÚZĂ s.f. 1. Ajutaj. ♦ Piesă masivă de oțel, folosită pentru reducerea presiunii fluidului care erupe din sondă. 2. Piesă cu mai multe orificii prin care se trage mătasea în fire. [< germ. Düse].

DÚZĂ s. f. 1. ajutaj. 2. piesă masivă de oțel, pentru reducerea presiunii fluidului care erupe dintr-o sondă. 3. filieră (2). (< germ. Düse)

DÚZĂ ~e f. tehn. 1) Piesă tubulară folosită pentru reglarea presiunii sau a vitezei de scurgere la fluide. 2) Piesă cu mai multe orificii prin care se trage mătasea în fire. /<germ. Düse

DUZĂ s. 1. (TEHN.) ajutaj. 2. (TEXT.) filieră.