duumvir definitie

9 definiții pentru duumvir

duumvír sm [At: STAMATI, D. / Pr: du-um~ / Pl: ~i / E: lat duumvir] (În Roma antică) Fiecare dintre cei doi magistrați însărcinați să exercite o anumită funcție.
DUUMVÍR, duumviri, s. m. Magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu altul să exercite o anumită funcție. [Pr.: du-um-] – Din lat. duumvir.
DUUMVÍR, duumviri, s. m. Magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu altul să exercite o anumită funcție. [Pr.: du-um-] – Din lat. duumvir.
duumvír s. m., pl. duumvíri
duumvír s. m. (sil. du-um-), pl. duumvíri
DUUMVÍR s.m. (Ist.) Magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. [Pron. du-um-. / < lat. duumvir].
DUUMVÍR s. m. magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. (< lat. duumvir)
DUUMVÍR ~i m. (în Roma antică) Fiecare din cei doi magistrați care formau duumviratul. [Sil. du-um-] /<lat. duumvir
* duunvír m. (lat. duúmvir, d. duum, de doĭ, a doĭ, Și vir, bărbat. V. decenvir). La Romanĭ, magistrat care funcționa împreună cu altu.

duumvir dex

Intrare: duumvir
duumvir substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: du-um-vir