Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 711753:

duruí, duruiesc, vb. tranz. – A rostogoli: „Apoi fata ceea durăie găleata la cealaltă fată” (Papahagi 1925: 321). – Din dura; cf. durăi.

Durui dex online | sinonim

Durui definitie