dúro2 smi [At: DLR ms / E: sp duro cf fr douro] Veche monedă de argint spaniolă.[1] modificată

duro1- [At: FORM. CUV. I, 247 / E: fr duro-, lat durus] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Tare. 2 Dur. 3 Duritate.

DÚRO s. m. Veche monedă de argint spaniolă. – Din sp. duro.

DÚRO s. m. invar. Veche monedă de argint spaniolă. – Din sp. duro.

dúro s. m.

dúro s. m. invar.

DÚRO s.m. Veche monedă de argint spaniolă. [Pl. -os. / < sp. duro, cf. fr. douro].

DURO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „tare”, „dur”, „duritate”. [< fr. duro-, cf. lat. durus – tare, dur].

DÚRO2 s. m. inv. veche monedă de argint spaniolă. (< sp. duro)

DURO1- elem. „duritate”. (< fr. duro-, cf. lat. durus, tare, dur)

Duro m. fluviu ce udă Spania, străbate Portugalia și se varsă în Oceanul Atlantic: 850 km.

DURO- „duritate”. ◊ L. durus „dur, tare” > fr. duro-, germ. id. engl. id. > rom. duro-. □ ~metru (v. -metru1), s. n., aparat care măsoară duritatea prin apăsare statică, utilizat în industria cauciucului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru măsurarea durității metalelor.