Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru durit

dur├şt sn [At: DEX / E: fr durit] Mineral organic amorf, de culoare negru-cenu╚Öie, dur ╚Öi mat, component al c─ârbunilor de p─âm├ónt.
DUR├ŹT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagr─â-cenu╚Öie, dur ╚Öi mat, component al c─ârbunilor de p─âm├ónt. ÔÇô Din fr. durit.
DUR├ŹT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagr─â-cenu╚Öie, dur ╚Öi mat, component al c─ârbunilor de p─âm├ónt. ÔÇô Din fr. durit.
dur├şt s. n.
dur├şt s. n.
DUR├ŹT s.n. 1. Mineral organic amorf, unul din componen╚Ťii principali ai c─ârbunelui. 2. ╚Üeav─â de cauciuc folosit─â la racord─âri. [< fr. durit ÔÇô nume comercial].
DUR├ŹT s. n. 1. mineral organic amorf, unul din componen╚Ťii principali ai c─ârbunelui. 2. ╚Ťeav─â de cauciuc folosit─â la racord─âri. (< fr. durit)
DUR├ŹT n. Mineral organic amorf, care este unul din componen╚Ťii principali ai c─ârbunelui. /<fr. durit
durit, (engl.= durite) constituent petrografic al c─ârbunilor naturali (├«n special al huilelor), bogat ├«n hidrogen, cuprinz├ónd resturi de spori, polen, cuticule, ceruri ╚Öi r─â╚Öini; se individualizeaz─â sub forma unor lamine mate, de culoare cenu╚Öie sau neagr─â. D. are o capacitate de cocsificare mai mic─â dec├ót a Ôćĺ vitritului. V. ╚Öi clarit.

Durit dex online | sinonim

Durit definitie

Intrare: durit
durit substantiv neutru