durit definitie

9 definiții pentru durit

durít sn [At: DEX / E: fr durit] Mineral organic amorf, de culoare negru-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ.
DURÍT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ. – Din fr. durit.
DURÍT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ. – Din fr. durit.
durít s. n.
durít s. n.
DURÍT s.n. 1. Mineral organic amorf, unul din componenții principali ai cărbunelui. 2. Țeavă de cauciuc folosită la racordări. [< fr. durit – nume comercial].
DURÍT s. n. 1. mineral organic amorf, unul din componenții principali ai cărbunelui. 2. țeavă de cauciuc folosită la racordări. (< fr. durit)
DURÍT n. Mineral organic amorf, care este unul din componenții principali ai cărbunelui. /<fr. durit
durit, (engl.= durite) constituent petrografic al cărbunilor naturali (în special al huilelor), bogat în hidrogen, cuprinzând resturi de spori, polen, cuticule, ceruri și rășini; se individualizează sub forma unor lamine mate, de culoare cenușie sau neagră. D. are o capacitate de cocsificare mai mică decât a → vitritului. V. și clarit.

durit dex

Intrare: durit
durit substantiv neutru