durigá vtr [At: DDRF / Pzi: duríg / E: durigă1] (Trs) 1-2 A (se) rostogoli.

durígă2 sf [At: I. CR. III, 378 / Pl: ~igi / E: nct] (Reg) Curelușă.

durígă1 sf [At: DDRF / Pl: ~igi, (rar) ~íge / E: dură + -igă] 1 Rotiță. 2 (Spc) Mosor de lemn pe care e depănată ața de fabrică. 3 Scripete.

DURIGÁ, duríg, vb. I. Tranz. (Regional) A rostogoli, a da de-a dura. Scoate arapul mărgeaua și o durigă pe masă. RETEGANUL, P. V 14.

DURIGÁ, duríg, vb. I. Tranz. (Reg.) A rostogoli, a da de-a dura. – din dura1.

DURIGÁ vb. v. rostogoli.

duríg, a -á v. tr. Trans. Daŭ de-a dura, rostogolesc.

durígă f., pl. ĭ (d. dură). Trans. Dură.

duriga vb. v. ROSTOGOLI.

durigá, durig, vb. tranz., refl. – A (se) rostogoli, a da de-a dura; a durduca. – Din dura (DLRM); din durigă „rotiță, mosor” (MDA).