11 definiții pentru durifica
durificá vtr [At: IBRĂILEANU, S. 186 / Pzi: durífic / E: dur1] 1-2 A (se) face mai dur1 (1), mai tare. DURIFICÁ, durífic,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face (mai) dur1 (
1), mai tare. – Din
dur1. DURIFICÁ, durífic,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face (mai) dur1 (
1), mai tare. – Din
dur1. durificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 durífică
durificá vb., ind. prez. 1 sg. durífic, 3 sg. și pl. durífică DURIFICÁ vb. a (se) întări. (A ~ un metal.) DURIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) face dur, a (se) întări. [P.i. durífic. / cf. lat. durus – dur, fieri – a deveni].
DURIFICÁ vb. tr.,
refl. a (se) face dur, a (se) întări. (< dur + -ifica)
A DURIFICÁ durífic tranz. A face să se durifice. /Din dur A SE DURIFICÁ mă durífic intranz. A deveni mai dur; a căpăta duritate. /Din dur DURIFICA vb. a (se) întări. (A ~ un metal.) Durifica dex online | sinonim
Durifica definitie
Intrare: durifica
durifica verb grupa I conjugarea I