Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru dureros

dureros, ~oasă [At: EMINESCU, N. 72 / V: (înv) duros, ~oasă, duroros, ~oasă / Pl: ~oși, ~oase / E: durere + -os] 1-2 a Care provoacă sau exprimă durere (1, 2) Si: dururos (1-2). 3-4 av Cu durere (1, 2)[1] modificată
duroros, ~oas─â a vz dureros
duros, ~oas─â a vz dureros
DURER├ôS, -O├üS─é, durero╚Öi, -oase, adj. Care provoac─â sau exprim─â durere (fizic─â ori moral─â). ÔÖŽ (Adverbial) Cu (sau de) durere; ├«ndurerat. ÔÇô Durere + suf. -os.
DURER├ôS, -O├üS─é, durero╚Öi, -oase, adj. Care provoac─â sau exprim─â durere (fizic─â ori moral─â). ÔÖŽ (Adverbial) Cu (sau de) durere; ├«ndurerat. ÔÇô Durere + suf. -os.
DURER├ôS, -O├üS─é, durero╚Öi, -oase, adj. 1. Care doare, care produce o suferin╚Ť─â fizic─â, o senza╚Ťie de durere, de boal─â; care exprim─â durere, suferin╚Ť─â. Atingere dureroas─â. Ôľş Lumina ├«mpr─â╚Ötiat─â descoperi obrazul p─âm├«ntiu ╚Öi dureros al c─âl─âtorului. SADOVEANU, O. I 374. ÔÖŽ (Adverbial) Cu (sau de) durere. Un fulger de lumin─â ╚Öi o izbitur─â scurt─â ├«n partea st├«ng─â a pieptului: inima i se str├«nse dureros. SADOVEANU, M. 188. 2. Care produce o durere moral─â; plin de am─âr─âciune, de jale, de triste╚Ťe. Te privesc cople╚Öit de aceast─â ├«mprejurare dureroas─â din via╚Ťa dumitale. CAMIL PETRESCU, T. I 335. Cu moartea lui... ├«ncepea pentru mine un dureros ╚Öir de ├«ncerc─âri. M. I. CARAGIALE, C. 82. Inima-i se ├«mple De un farmec dureros. EMINESCU, O. I 103. ÔŚŐ (Adverbial) O privi dureros ├«n ochii cu luciul antracitului. C. PETRESCU, C. V. 175.
durerós adj. m., pl. dureróși; f. dureroásă, pl. dureroáse
durerós adj. m., pl. dureróși; f. sg. dureroásă, pl. dureroáse
DURERÓS adj. 1. v. întristător. 2. v. nenorocit. 3. v. trist.
DURERÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) Care produce durere. /durere + suf. ~os
DURERÓS2 adv. Cu durere. /durere + suf. ~os
dureros a. ce cauzeaz─â durere.
durer├│s, -o├ís─â adj. Care produce durere: lovitur─â dureroas─â. Care arat─â durere: strig─ât dureros. Adv. ├Än mod dureros, cu durere: a striga dureros. ÔÇô Vech─ş dururos.
DUREROS adj. 1. ├«ntrist─âtor, trist. (O situa╚Ťie ~.) 2. jalnic, nenorocit, trist, (├«nv. ╚Öi reg.) milos. (Priveli╚Öte, ├«nt├«mplare ~.) 3. duios, jalnic, trist. (Un c├«ntec ~.)

Dureros dex online | sinonim

Dureros definitie

Intrare: dureros
dureros adjectiv
duroros
duros