Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 52359:

DURDUÍ, pers. 3 dúrduie, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dudui (2), a hurui. 2. Tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – Cf. dudui.

Durdui dex online | sinonim

Durdui definitie