durd definitie

10 definiții pentru durd

durd, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 452 / Pl: ~rzi, ~e / E: ns cf mg durda] 1 a (D. ființe) Scurt și îndesat. 2 a (D. ființe) Țeapăn. 3 a (D. ființe) Mătăhălos. 4 a (D. un recipient) Încăpător. 5 a Plin. 6 sf Femeie mică de statură și îndesată. modificată
DURD, -Ă, durzi, -de, adj. (Reg.) Durduliu. – Et. nec.
DURD, -Ă, durzi, -de, adj. (Reg.) Durduliu. – Et. nec.
durd (reg.) adj. m., pl. durzi; f. dúrdă, pl. dúrde
durd adj. m., pl. durzi; f. sg. dúrdă, pl. dúrde
DURD adj. v. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund.
durd (dúrdă), adj. – Rotofei, rotund. Mag. durda (Cihac, II, 105; Iordan, BF, VII, 252). Cuvînt rar. – Der. durdă, s. f. (femeie dolofană; buzdugan; pușcă); durduliu, adj. (rotofei). – Cf. durduca.
durd a. gros, plin: se umple plosca durdă cu vin. [Ung. DURDA].
durd, -ă adj. (d. ung. durda, îndesat, grăsuliŭ, rudă cu rus. doródnyĭ, dorodlivyĭ, gras). Rar. Îndesat, grăsuliŭ.
durd adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSULIU. GRĂSUȚ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND.

durd dex

Intrare: durd
durd adjectiv