Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru durbacă

durbác sn vz durbacă
durbácă sf [At: H III, 245 / V: durbác sn / Pl: ~bắci, ~ce / E: ns cf tc dibek] 1 Vas făcut din doage, mai larg la gură și mai strâmt la fund, în care se pune laptele la închegat (sau în care se ține zerul la fiert) Si: budac2, curătoare2 (2). 2 Vas în care se strânge apă de ploaie Si: cadă (3). 3 Vas deasupra căruia se pune teascul pentru prepararea cașului. 4 Cada teascului de struguri Si: casă, coș, cutie, drob, ladă, țarc. 5 Vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică. 6 Bazinul pe care-l face apa în căderea ei la o cascadă.
DURBÁCĂ, durbace, s. f. 1. Cada teascului de struguri. 2. Vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică. – Cf. tc. dibek.
DURBÁCĂ, durbace, s. f. 1. Cada teascului de struguri. 2. Vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică. – Cf. tc. dibek.
DURBÁCĂ, durbace, s. f. Cada teascului de struguri. ♦ Vasul care conține serpentina alambicului de țuică.
durbácă s. f., g.-d. art. durbácei; pl. durbáce
durbácă s. f., g.-d. art. durbácei; pl. durbáce
durbácă (-ắci), s. f.1. Cada teascului de struguri. – 2. Vas cu apă rece la alambic. Tc. dibek (Șeineanu, II, 165), cf. alb. dübek „ciubăr”.
durbacă f. coșul sau cada teascului. [Cf. turc. DIBEK, cadă mare].
durbácă f., pl. e și ăcĭ (turc. dibek, piŭă, ca arșic, arșa din ašyk, aša; alb. dübek, putineĭ). Munt. Mold. sud. Cada teasculuĭ de strugurĭ. Refrigerantu în care e serpentinu la facerea rachiuluĭ (V. țigher). Cadă de vre-o 40 de vedre.

Durbacă dex online | sinonim

Durbacă definitie

Intrare: durbacă
durbacă substantiv feminin
durbac