Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru duraluminiu

duralum├şn sns vz duraluminiu
duralum├şniu sns [At: CADE / V: duralum├şn, ~um / E: dur1 + aluminiu, cf fr duralumin] Aliaj al aluminiului cu cuprul ╚Öi cu mici cantit─â╚Ťi de magneziu, mangan ╚Öi siliciu, u╚Öor ╚Öi rezistent, folosit ├«n special la construc╚Ťia avioanelor.
duralum├şnium sns vz duraluminiu
DURALUM├ŹNIU┬« s. n. Aliaj al aluminiului cu cuprul ╚Öi cu mici cantit─â╚Ťi de magneziu, u╚Öor ╚Öi rezistent, folosit ├«n special la construc╚Ťia avioanelor. ÔÇô Dur1 + aluminiu (dup─â fr. duralumin).
DURALUM├ŹNIU s. n. Aliaj al aluminiului cu cupru ╚Öi cu mici cantit─â╚Ťi de magneziu, mangan ╚Öi siliciu, u╚Öor ╚Öi rezistent, folosit ├«n special la construc╚Ťia avioanelor. ÔÇô Dur1 + aluminiu (dup─â fr. duralumin).
DURALUM├ŹNIU s. n. Aliaj u╚Öor ╚Öi rezistent al aluminiului cu magneziu, cupru, mangan, siliciu etc., folosit pe scar─â ├«ntins─â la construc╚Ťii mecanice (├«n special la construc╚Ťia avioanelor).
!duralum├şniu [niu pron. n─şu] (du-ra-/dur-a-) s. n., art. duralum├şniul
duralum├şniu s. n. (sil. mf. dur-) [-niu pron. -niu], art. duralum├şniul
DURALUM├ŹN s.n. v. duraluminiu.
DURALUM├ŹNIU s.n. Aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan ╚Öi siliciu, foarte rezistent ╚Öi u╚Öor, folosit ├«n aeronautic─â ╚Öi ├«n construc╚Ťii mecanice. [Pron. -niu, var. duralumin, duraluminium s.n. / < fr. duralumin].
DURALUM├ŹNIUM s.n. v. duraluminiu.
DURALUM├ŹNIU s. n. aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan ╚Öi siliciu, foarte rezistent ╚Öi u╚Öor; dural1. (< fr. duralumin)
DURALUM├ŹNIU n. Aliaj u╚Öor ╚Öi foarte rezistent, alc─âtuit din aluminiu, cupru ╚Öi alte metale, folosit mai ales ├«n aeronautic─â. /dur + aluminiu.
* duralum├şni┼ş n. Un aliaj format din alumini┼ş (93%), aram─â (3%), manganez (3%) ╚Öi magnezi┼ş (1%).
DURALUMINIU aliaj de aluminiu (~95%), cupru (~4%), magneziu (~0,5%), mangan (~0,5%) ╚Öi alte elemente, av├ónd o rezisten╚Ť─â ridicat─â ob╚Ťinut─â prin tratament termic fiind utilizat ├«n avia╚Ťie pe scar─â larg─â pentru crearea unor piese care necesit─â greutate specific─â mic─â ╚Öi rezisten╚Ť─â ridicat─â.
DURALUM├ŹNIU (< germ., fr.; {s} D├╝r[en] + germ. Aluminium ÔÇ×aluminiuÔÇŁ) s. n. Aliaj de aluminiu cu cupru ╚Öi magneziu, care poate fi durificat prin c─âlire ╚Öi ├«mb─âtr├ónire, folosit ├«n ind. aeronautic─â, la fabricarea pieselor cu greutate specific─â mic─â ╚Öi rezisten╚Ť─â mare. A fost ob╚Ťinut (1809) de metalurgul german A. Wilm.

Duraluminiu dex online | sinonim

Duraluminiu definitie

Intrare: duraluminiu
duraluminiu substantiv neutru
  • silabisire: dur-
  • pronun╚Ťie: -niu pr. -n─şu
duralumin
duraluminium