Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru durabil

durábil, ~ă a, av [At: HELIADE, O. I, 229 / Pl: ~i, ~e / E: fr durable, lat durabilis] 1-2 (În mod) îndelungat. 3-4 (În mod) trainic. 5-6 (În mod) viabil.
DUR├üBIL, -─é, durabili, -e, adj. Care dureaz─â (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. ÔÇô Din fr. durable, lat. durabilis.
DUR├üBIL, -─é, durabili, -e, adj. Care dureaz─â (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. ÔÇô Din fr. durable, lat. durabilis.
DUR├üBIL, -─é, durabili, -e, adj. (├Än opozi╚Ťie cu trec─âtor, temporar) Care dureaz─â3, care se ├«ntinde pe o lung─â perioad─â de timp, care ╚Ťine mult timp; trainic, viabil. O pace durabil─â ├«n lume nu poate fi conceput─â dec├«t dac─â toate for╚Ťele progresiste ale lumii vor continua lupta pentru asigurarea unei democra╚Ťii reale ╚Öi active. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 8. Ve╚Ťi vedea c├«t e de adev─ârat ╚śi de durabil ceea ce v─â spun. CAMIL PETRESCU, T. III 447. ÔŚŐ (Adverbial) Ivan... ╚Ötia s─â lucreze ca nimeni altul, curat, frumos ╚Öi durabil. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 190.
durábil adj. m., pl. durábili; f. durábilă, pl. durábile
durábil adj. m., pl. durábili; f. sg. durábilă, pl. durábile
DUR├üBIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) d─âinuitor, (pop.) purt─âre╚Ť, ╚Ťeap─ân, v├órtos, (├«nv.) nestr─âmutat, ╚Ťiitor. (Ghete ~; o construc╚Ťie ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (├«nv.) st─ât─âtor. (O stare sufleteasc─â ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)
Durabil Ôëá netrainic, pasager, nedurabil, precar
DUR├üBIL, -─é adj. Care ╚Ťine mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis].
DUR├üBIL, -─é adj. care ╚Ťine mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis)
DUR├üBIL ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine sau se p─âstreaz─â mult─â vreme; trainic. Construc╚Ťie ~─â. /<fr. durable, lat. durabilis
durabil a. care poate dura mult timp.
* durab├şl, -─â adj. (lat. durabilis). Tra─şnic, care dureaz─â mult: pod durabil. Adv. ├Än mod durabil.
DURABIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) d─âinuitor, (pop.) purt─âre╚Ť, ╚Ťeap─ân, v├«rtos, (├«nv.) nestr─âmutat, ╚Ťiitor. (Ghete ~; o construc╚Ťie ~.) 2. rezistent, trainic, viabil. (O oper─â ~.) 3. stabil, statornic, trainic, (├«nv.) st─ât─âtor. (O stare sufleteasc─â ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)

Durabil dex online | sinonim

Durabil definitie

Intrare: durabil
durabil adjectiv