Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

90 defini╚Ťii pentru dura

dur1, ~─â [At: TEODOREANU, M. II, 16 / Pl: ~i, ~e / E: fr dur, lat durus] 1 a (D. corpuri solide) Greu de zg├óriat sau de str─âpuns Si: tare. 2 a (D. lumin─â) Puternic. 3 a (D. sunete) Aspru. 4 a (D. ape) Care con╚Ťine s─âruri (de calciu ╚Öi magneziu) peste limita admis─â pentru apele potabile industriale. 5 a (Fon; ├«s) Consoan─â ~─â Consoan─â a c─ârei articula╚Ťie nu con╚Ťine nici un element palatal. 6-7 a, av (Fig) (├Än mod) sever. 8-9 a, av (Fig) (├Än mod) brutal. 10 a (Muz; d. ton, interval, acord, ├«oc minor) Major.
dur3 i vz dura1
dur├í2 [At: COD. VOR. 156/22 / Pzi: ~r├ęz / E: ml dolare] (├Ävp) 1 vt A ciopli o bucat─â de lemn Si: a dulgheri. 2 vr (Fig; d. oameni) A se forma. 3 vt A fabrica (un obiect). 4-5 vtrp A construi (o cas─â, o corabie, un pod etc.). 6 vt A constitui (1). 7 vt A a╚Öeza un stog, o claie etc. 8 vt A confec╚Ťiona o hain─â. 9-10 vtrp A g─âti o m├óncare. 11 vt (Fig) A crea. 12 vt (Gmi; c.i. c├óntec, concert) A executa. 13 vt (C.i. un drum, o c─âl─âtorie etc.) A ├«ntreprinde. 14 vt A inventa minciuni. 15 A aprinde focul.
dur├í3 vi [At: EMINESCU, N. 75 / Pzi: ~r├ęz / E: fr durer, lat durare] 1 (D. ac╚Ťiuni ├«n desf─â╚Öurare) A se desf─â╚Öura ├«ntr-o anumit─â perioad─â de timp. 2 A persista. 3 (D. lucruri) A fi trainic. 4 (Fig; d. oameni) A tr─âi.
durá4 vi [At: PAMFILE, VĂZD. 81 / Pzi: 3 dureáză / E: ns cf durăi] (Reg) A tuna.[1] modificată
d├║ra1 i [At: ALECSANDRI, P. III, 238 / V: dur / E: fo cf dur─â, dur─âi] 1 Cuv├ónt care imit─â zgomotul produs de un lucru care se rostogole╚Öte sau se ├«nv├órte repede. 2 (Spc) Cuv├ónt care imit─â zgomotul produs de o c─âru╚Ť─â care ├«nainteaz─â repede. 3 (Rep, ├«nainte de preciz─âri locale) C├ónd... c├ónd Cf d├ór. 4 (├Äe) ~ ├«n car (sau ├«n c─âru╚Ť─â, ├«ncoace, ├«ncolo, ├«n sus, ├«n jos, la deal, la vale) Exprim─â o mi╚Öcare continu─â. 5 (├Äae) Exprim─â un schimb de vorbe prelungit, o chibzuire ├«ndelungat─â. 6 (├Älav) De-a ~ De-a rostogolul.
dúră2 sf [At: CHEST. II, 217/223 / Pl: ~re / E: dura2] (Reg) Parte a podului casei care se face pe capetele ieșite afară ale grinzilor Si: duramă.
d├║r─â1 sf [At: ╚śEZ. VIII, 147 / Pl: ~re, ~ri (9) / E: cf dura1] (Pop) 1 (Mun) Roat─â (metalic─â masiv─â). 2 (Mol; spc) Roti╚Ťa scripetelui de la i╚Ťele r─âzboiului de ╚Ťesut Si: buc╚Ö─â, g─âlie, g─ârig─â, g├órlig, rotelie, rotil─â, roturea, t─ârcoal─â. 3 Parte a sucalei. 4 Fiecare dintre cele ╚Öase sau opt roti╚Ťe ale carului joag─ârului. 5 Roat─â plin─â, f─âr─â spi╚Ťe ╚Öi butuc, av├ónd numai gaura, eventual buceaua pentru ax. 6 (Atm) Rotul─â. 7 (Fig) Dans popular nedefinit mai ├«ndeaproape. 8 (Fig; ├«s) ~-n b─âtaie Un dans popular ├«nso╚Ťit de l─âutari. 9 (Fig; ├«s) ├Än ~ri Nume al unui joc de copii.
DUR1, -─é, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zg├óriat sau de str─âpuns; tare. 2. (Despre ape) Care con╚Ťine s─âruri (de calciu ╚Öi magneziu) peste limita admis─â pentru apele potabile sau industriale. 3. (├Än sintagma) Consoan─â dur─â = consoan─â a c─ârei articula╚Ťie nu con╚Ťine niciun element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. ÔÇô Din fr. dur, lat. durus.
DUR2 interj. v. dura1.
DUR├ü2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a zidi, a cl─âdi. ÔÖŽ A a╚Öeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confec╚Ťiona, a alc─âtui (un obiect). 3. A aprinde focul. ÔÇô Lat. dolare.
DUR├ü3, pers. 3 dureaz─â, vb. I. Intranz. 1. (Despre ac╚Ťiuni ├«n desf─â╚Öurare) A ╚Ťine un anumit timp, a se desf─â╚Öura ├«ntr-o anumit─â perioad─â de timp. ÔÖŽ A persista, a d─âinui, a se men╚Ťine. 2. (Despre lucruri) A se men╚Ťine (mult─â vreme) ├«n stare bun─â; a fi trainic. ÔÇô Din fr. durer, lat. durare.
D├ÜRA1 interj. Cuv├ónt care imit─â zgomotul produs de un lucru care se rostogole╚Öte sau se ├«nv├órte repede. ÔŚŐ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ÔŚŐ Expr. Dur ├«n jos, dur ├«n sus sau dur la deal, dur la vale sau dur ├«n car, dur ├«n c─âru╚Ť─â sau dur ├«ncoace, dur ├«ncolo, exprim─â o mi╚Öcare continu─â sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire ├«ndelungat─â. [Var.: dur interj.] ÔÇô Onomatopee.
D├ÜRA M├üTER s. f. (Anat.) Membrana extern─â a meningelui. ÔÇô Din lat. dura mater.
D├ÜR─é, dure, s. f. (Pop.) Roat─â, roti╚Ť─â (metalic─â masiv─â); spec. roti╚Ťa scripetelui de la i╚Ťele r─âzboiului de ╚Ťesut. ÔÇô Cf. dura1.
DUR1, -─é, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zg├óriat sau de str─âpuns; tare. 2. (Despre ape) Care con╚Ťine s─âruri (de calciu ╚Öi magneziu) peste limita admis─â pentru apele potabile industriale. 3. (├Än sintagma) Consoan─â dur─â = consoan─â a c─ârei articula╚Ťie nu con╚Ťine nici un element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. ÔÇô Din fr. dur, lat. durus.
DUR2 interj. v. dura1.
DUR├ü2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a zidi, a cl─âdi. ÔÖŽ A a╚Öeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confec╚Ťiona, a alc─âtui (un obiect). 3. A aprinde focul. ÔÇô Lat. dolare.
DUR├ü3, pers. 3 dureaz─â, vb. I. Intranz. 1. (Despre ac╚Ťiuni ├«n desf─â╚Öurare) A ╚Ťine un anumit timp, a se desf─â╚Öura ├«ntr-o anumit─â perioad─â de timp. ÔÖŽ A persista, a d─âinui, a se men╚Ťine. 2. (Despre lucruri) A se men╚Ťine (mult─â vreme) ├«n stare bun─â; a fi trainic. ÔÇô Din fr. durer, lat. durare.
D├ÜRA1 interj. Cuv├ónt care imit─â zgomotul produs de un lucru care se rostogole╚Öte sau se ├«nv├órte╚Öte repede. ÔŚŐ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ÔŚŐ Expr. Dur ├«n jos, dur ├«n sus sau dur la deal, dur la vale sau dur ├«n car, dur ├«n c─âru╚Ť─â sau dur ├«ncoace, dur ├«ncolo, exprim─â o mi╚Öcare continu─â sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire ├«ndelungat─â. [Var.: dur interj.] ÔÇô Onomatopee.
DURAM├üTER s. f. (Anat.) Membrana extern─â a meningelui. ÔÇô Din lat. dura mater.
D├ÜR─é, dure, s. f. Roat─â, roti╚Ť─â (metalic─â masiv─â); spec. roti╚Ťa scripetelui de la i╚Ťele r─âzboiului de ╚Ťesut. ÔÇô Cf. dura1.
DUR2, -─é, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide, ├«n opozi╚Ťie cu moale) Greu de p─âtruns, greu de zg├«riat, tare. V. v├«rtos. Fierul este mai dur dec├«t aurul. ÔŚŐ (Fon.; ├«n opozi╚Ťie cu consoan─â palatalizat─â sau muiat─â) Consoan─â dur─â = consoan─â a c─ârei articula╚Ťie nu comport─â vreun element palatal (deci urmat─â de vocalele a, o, u). ÔÖŽ Fig. Greu, ├«ngreuiat. Mi-era... capul dur ╚Öi gol s─â po╚Ťi lovi cu ciocanul ├«n el. CAMIL PETRESCU, U. N. 123. 2. (Despre ape) Care con╚Ťine s─âruri ├«n propor╚Ťie mare. 3. Fig. Aspru, t─âios, necru╚Ť─âtor, crud. Strig─âtul nostru... S─â fie dur. S─â despice, s─â taie, Cum despic─â ╚Öi taie un diamant. BANU╚ś, B. 110. F─âptur─â Cu inima neomeneasc─â, dur─â! CAMIL PETRESCU, T. III 341. Adev─ârul, plin ╚Öi dur, din pilda b─âtr├«nului... fusese imediat controlat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 335. Fata asta nec─âjit─â trebuie s─â aib─â ceva dur. IBR─éILEANU, S. 7. ÔÖŽ (Crea╚Ťie personal─â; ├«n opozi╚Ťie cu melodios) Lipsit de armonie. Te rog s─â la╚Öi ├«n pace muza, C─âci tu e╚Öti cel mai prost poet ├Än Siracuza. Troheii ╚Öchiopi ╚Öi iambii duri; ╚śi nici nu ╚Ötii m─âcar s─â furi. CO╚śBUC, P. I 85.
DUR1 interj. v. dura1.
DUR├ü2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a cl─âdi, a zidi (construc╚Ťii trainice). Am g─âsit stuh nalt ╚Öi voinic. Am durat perdele ca pe trei ierni. SADOVEANU, B. 59. ├Än sm├«rcuri, ├«╚Öi durau castorii z─âgazuri de lemn ╚Öi lacuri ciudate, cu un me╚Öte╚Öug ╚Öi o iscusin╚Ť─â la care ├«nc─â oamenii timpului nu ajunseser─â. C. PETRESCU, R. DR. 48. Pentru a nu r─âzle╚Ťi feciorii de pe l├«ng─â sine, mai dur─â ├«nc─â dou─â case. CREANG─é, P. 3. Mul╚Ťi durar─â, dup─â vremuri, peste Dun─âre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii ╚Öi mul╚Ťime de norod. EMINESCU, O. I 147. ÔŚŐ (Poetic) Forfota popasului nu mai avea alean; soarele, lumin├«nd toat─â slava, dura pun╚Ťi de foc peste vaduri, ├«n─âlb─âstrea ├«ntunecimile codrilor. CAMILAR, T. 173. Venea din cer pe c├«mp amurgul... De pe ├«naltul unui munte Dura, din umbr─â ╚Öi lumin─â, ├«n drum o minunat─â punte. GOGA, C. P. 10. Luna... din ╚Ť─ârm ├«n ╚Ť─ârm dureaz─â o c─ârare de v─âpaie. EMINESCU, O. I 154. ÔŚŐ Fig. Din s─ârmana noastr─â via╚Ť─â am dura roman ├«ntreg. EMINESCU, O. I 157. (Refl.) S-a durat ├«ntre mine ╚Öi b─âtr├«n o prietinie la cataram─â. SADOVEANU, O. VII 295. 2. (Cu privire la stoguri, cl─âi etc.) A face, a a╚Öeza, a cl─âdi. Legau snopii, durau cl─âile. CAMILAR, N. II 394. Al╚Ťii c─ârau, al╚Ťii durau girezi. CREANG─é, P. 158. 3. (Cu privire la obiecte) A f─âuri, a face. Hai cu mine ├«n p─âdure, s─â-mi durezi o c├«rj─â nou─â de alun. ALECSANDRI, T. I 393. B─âdi╚Ť─â la chip frumos, F─â-n p─âdurea cea din dos, C─â-i g─âsi un p─âltinel S─â durezi luntre din el, ╚śi-i g─âsi dou─â nuiele S─â durezi v├«sle din ele. id. P. P. 51. 4. (Cu privire la foc) A face, a aprinde. ├Än mijlocul poienii, feciorii lui Fedele╚Ö durar─â un foc de-a mai mare dragul. SADOVEANU, O. I 127.
DUR├ü3, durez, vb. I. Intranz.. 1. (Despre ac╚Ťiuni ├«n desf─â╚Öurare; folosit la pers. 3) A ╚Ťine un anumit timp, a se desf─â╚Öura ├«ntr-o anumit─â perioad─â de timp. P├«n─â seara durase aceast─â munc─â grea ╚Öi ├«nfrigurat─â. DUMITRIU, N. 103. Unde-ai stat ascuns c├«t a durat cump─âna? CAMILAR, N. I 290. Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. ÔÖŽ A continua ├«n timp, a persista, a d─âinui, a se men╚Ťine. De c├«nd dura amintirea copiilor, Constantin Lipan nu ├«nt├«rziase niciodat─â la mas─â. C. PETRESCU, C. V. 89. [Conflictul] dura surd ╚Öi se ├«n─âsprea de doi ani. id. ib. 99. 2. (Despre persoane) A se men╚Ťine ├«n via╚Ť─â, a tr─âi. Dac─â am r─âbdare, zice el, apoi mai durez un timp. SADOVEANU, P. M. 191. Prin ele [c─âr╚Ťi] am putut dura ├«ntr-o lume r─âu ├«ntocmit─â, am putut suporta nefericirile, n─âd─âjduind. id. C. 11. ÔÖŽ (Despre obiecte) A se men╚Ťine ├«n stare bun─â, a fi trainic. Geamantanele de piele dureaz─â mult.
D├ÜRA1 interj. (Uneori cu r repetat) Onomatopee care red─â zgomotul produs de un lucru care se rostogole╚Öte sau se ├«nv├«rte╚Öte repede. ├Ämpodobesc frumos o c─âru╚Ť─â, neuns─â de c├«nd lumea... ╚Öi a╚Öa f─âr─â veste, numai ce auzi, dura! la u╚Öa tinzii. SEVASTOS, N. 317. ÔŚŐ Loc. adv. (De obicei ├«n leg─âtur─â cu verbe de mi╚Öcare) De-a dura = de-a rostogolul, de-a berbeleacul, rostogolindu-se. O cais─â pic─â din caisul care n─âv─âlise ├«n cerdac ╚Öi veni de-a dura, prin tind─â, p├«n─â ├«n dreptul lui Popa Tonea. GALACTION, O. I 190. Gros, b─âtr├«n ╚Öi ├«ndesat cum era, ai fi zis c─â mai degrab─â se d─â de-a dura dec├«t c─â alearg─â. HOGA╚ś, DR. II 87. Nu ╚Ötiu cum ├«i cade un urs mare [de m─âm─âlig─â] din s├«n ╚Öi de-a dura prin clas─â. CREANG─é, A. 77. ╚śi capul ├«i retezea, Capul de-a dura s─ârea, S├«ngele bolborosea. ALECSANDRI, P. P. 89. ÔŚŐ Expr. (├Än forma dur) Dur ├«n jos, dur ├«n sus sau dur la deal, dur la vale sau dur ├«n car, dur ├«n c─âru╚Ť─â sau dur ├«ncoace, dur ├«ncolo, exprim─â o mi╚Öcare continu─â sau un schimb de vorbe continuu, o ezitare, o chibzuire ├«ndelungat─â. Ce s─â fac─â, ce s─â dreag─â, dur ├«n jos ╚Öi dur ├«n sus... Hot─âr├« s─â v├«nd─â totul. CONTEMPORANUL, VIII 255. ├Än sf├«r╚Öit, dur la deal, dur la vale, unul mai d─â, altul mai las─â, ╚Öi Prepeleac m─ârit─â capra! CREANG─é, P. 43. ÔÇô Variant─â: (├«n expr.) dur interj.
D├ÜR─é, dure, s. f. Roat─â, roti╚Ť─â; (├«n special) roti╚Ťa scripetelui de la i╚Ťele r─âzboiului de ╚Ťesut. ÔÖŽ (Tehn.) Roat─â plin─â (f─âr─â spi╚Ťe ╚Öi butuc), av├«nd numai gaura, eventual ╚Öi buceaua pentru ax.
dur1 adj. m., pl. duri; f. d├║r─â, pl. d├║re
dur2 interj.
durá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 dureáză
d├║ra1 interj.
dúra máter (lat.) s. f., g.-d. art. dúrei máter
d├║r─â (pop.) s. f., g.-d. art. d├║rei; pl. d├║re
dur adj. m., pl. duri; f. sg. d├║r─â, pl. d├║re
dur├í (a construi, a face, a se desf─â╚Öura ├«n timp) vb., ind. prez. 1 sg. dur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dure├íz─â
d├║ra / dur interj.
dúra máter s. f., g.-d. art. dúrei máter
d├║r─â s. f., g.-d. art. d├║rei; pl. d├║re
DUR adj. 1. v. tare. 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)
DUR adj. v. major.
DUR adj. v. câinesc, drastic, greu, răstit, ridicat, sever, tare.
DUR adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, c├óinos, cr├óncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necru╚Ť─âtor, neiert─âtor, ne├«mbl├ónzit, ne├«nduplecat, ne├«ndurat, ne├«ndur─âtor, nemilos, neomenos, neuman, r─âu, s─âlbatic, s├óngeros, violent.
DURÁ vb. v. construi.
DUR├ü vb. 1. v. d─âinui. 2. v. men╚Ťine. 3. a ╚Ťine. (Spectacolul ~ dou─â ore.) 4. a se p─âstra, a rezista, a ╚Ťine. (O ├«nc─âl╚Ť─âminte care ~ mult.)
DURAMÁTER s. (ANAT.) pahimeninge.
D├ÜR─é s. v. roti╚Ť─â.
Dur Ôëá moale, maleabil
A dura Ôëá a strica, a demola
DUR, -─é adj. 1. Tare, solid; greu de str─âpuns, de zg├óriat. ÔŚŐ (Fon.) Consoan─â dur─â = consoan─â care nu are nici un element palatal ├«n articula╚Ťia ei. 2. (Despre ape) Bogat ├«n s─âruri, cu mare propor╚Ťie de s─âruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].
DUR├ü vb. I. tr. 1. A ╚Ťine, a se desf─â╚Öura un anumit timp, o anumit─â perioad─â. 2. A d─âinui, a se men╚Ťine. 3. A se men╚Ťine ├«n via╚Ť─â, a tr─âi. 4. (Despre obiecte) A fi trainic, tare, rezistent, durabil. [< fr. durer, it., lat. durare].
DURAM├üTER s.f. Meninge extern de natur─â fibroas─â ╚Öi foarte rezistent; pahimeninge. [< fr. dure-m├Ęre < lat. dura ÔÇô tare, mater ÔÇô mam─â].
DUR1 adj. (muz.) major. (< germ. dur)
DUR2, -─é adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de str─âpuns, de zg├óriat. ÔÖŽ consoan─â ~─â = consoan─â care nu are nici un element palatal ├«n articula╚Ťia ei. 2. (despre ape) cu mare propor╚Ťie de s─âruri de calciu ╚Öi magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus)
DUR├ü vb. tr. 1. a ╚Ťine, a se desf─â╚Öura un anumit timp. 2. a d─âinui, a persista, a fi rezistent, durabil. (< fr. durer, lat. durare)
DURA MÁTER s. f. meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. (< lat. dura mater)
dur (d├║r─â), adj. ÔÇô Tare, aspru. Lat. durus (sec. XIX). ÔÇô Der. dura, vb. (a ╚Ťine, a fi, a d─âinui); duritate, s. f. (t─ârie, rezisten╚Ť─â); durabil, adj. (care dureaz─â); durabilitate, s. f. (tr─âinicie, rezisten╚Ť─â); durat─â, s. f. (interval, r─âstimp), din it. durata, sau traducere din fr. dur├ęe.
dur interj. ÔÇô Exprim─â zgomotul produs de rostogolirea unui obiect rotund. Crea╚Ťie expresiv─â. ÔÇô Der. dur(a)-vur(a) (var. tura-vura), adv. (inutil, degeaba); dur─â, s. f. (felie, bucat─â rotund─â; Olt., dans popular); de-a dura, adv. (de-a rostogolul); duri╚Ť─â, s. f. (roti╚Ť─â, stea la pinteni); durig─â, s. f. (roat─â, scripete); duriga, vb. (Trans., a arunca; a face s─â se rostogoleasc─â); duril─â, s. f. (Olt., m├«ner de v├«rtelni╚Ť─â); durui (var. dur─âi, durdui), vb. (a se rostogoli cu zgomot; Trans. de Vest, a tuna), a c─ârui ultim─â form─â indic─â o confuzie cu dudui); dur─ât (var. dur─âit, duruit), s. n. (Mold., larm─â, harababur─â); dur─âitur─â, s. f. (harababur─â); duruitoare (var. dur─âitoare), s. f. (mori╚Öc─â; cascad─â); durduca, vb. (a ├«nv├«rti), rezultat din ├«ncruci╚Öarea cu durd─â; durdulica, vb. (Trans., a ├«nv├«rti), cuv├«nt identic cu cel anterior, cu infixul expresiv -li; durligi, s. m. pl. (Mold., picioare), pare o ├«ncruci╚Öare a lui durig─â cu t├«rlici (cf. Bogrea, Dacor., IV, 812).
dur├í (dur├ęz, dur├ít), vb. ÔÇô 1. A ciopli lemnul. ÔÇô 2. A edifica, a construi. ÔÇô Mr. dor, durari. Lat. dol─üre (Cihac, I, 84; Pu╚Öcariu 560; Candrea-Dens., 524; REW 2718), cf. alb. duruem, calabr. dulare, sp. dolar. ÔÇô Der. dur─âtur─â, s. f. (surcele de cioplitur─â, a╚Öchii).
DUR1 ~─â (~i, ~e) 1) (despre corpuri solide) Care nu se las─â a fi distrus cu u╚Öurin╚Ť─â; rezistent la actiunea unor for╚Ťe din exterior; tare. 2) Care este greu de suportat. Clim─â ~─â. Pedeaps─â ~─â. 3) (despre ap─â) Care con╚Ťine s─âruri peste limita admis─â; aspru. 4): Consoan─â ~─â consoan─â a c─ârei articula╚Ťie nu con╚Ťine nici un element palatal. 5) fig. Care se caracterizeaz─â prin lips─â de indulgen╚Ť─â; sever; aspru; exigent. /<fr. dur, lat. durus
DUR2 interj. reg. (se folose╚Öte pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogole╚Öte) ÔŚŐ Dur ├«n jos, dur ├«n sus (sau dur ├«ncoace, dur ├«ncolo) a) se spune despre o mi╚Öcare continu─â dintr-o parte ├«n alta, despre o agita╚Ťie f─âr─â rost; b) se spune despre un schimb de p─âreri continuu ╚Öi contradictoriu. /Onomat.
A DUR├ü1 ~├ęz tranz. 1) (cl─âdiri, case etc.) A realiza prin lucr─âri de construc╚Ťie; a ridica; a cl─âdi; a zidi; a ├«n─âl╚Ťa; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, d─âi) A ridica prin a╚Öezarea materialului ├«n straturi; a cl─âdi. 3) (obiecte) A produce prin munc─â. 4) (foc) A face s─â se aprind─â. /<lat. dolare
A DUR├ü2 ~├ęz intranz. 1) (despre ac╚Ťiuni) A se desf─â╚Öura ├«n timp; a ╚Ťine; a continua; a se prelungi. 2) A-╚Öi perpetua existen╚Ťa; a continua s─â fie; a d─âinui; a st─ârui; a persista. /<fr. durer, lat. durare
D├ÜRA interj. v. DUR2. ÔŚŐ De-a dura de-a rostogolul; de-a berbeleacul. /Onomat.
DURA MÁTER n. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater
D├ÜR─é ~e f. Roat─â (sau roti╚Ť─â) av├ónd numai gaura din centru. /Din dur
dur a. 1. greu de sgâriat: diamantul e cel mai dur dintre toate corpurile; 2. fig. aspru, crud, neomenos.
dur! int. exprim─â sgomotul rostogolirii: dur la deal, dur la vale! CR. [Onomatopee].
dur├á v. Mold. 1. a cl─âdi, a construi: aici s─â-mi dura╚Ťi o m├ón─âstire ÔÇÖnalt─â POP.; 2. a str├ónge gr─âmad─â: a dura girezi; 3. a fabrica, a face: s─â-mi durezi o c├órj─â de alun AL.; 4. fig. a n─âscoci: ce minciun─â s─â-i durez? AL. [Lat. DOLARE, a ciopli lemnul: dur├á se zicea ├«n vechime de casele f─âcute din b├órne lungi: t─âlpile cl─âdirii erau alc─âtuite din patru copaci descoji╚Ťi, pe cari se ridicau pere╚Ťii din despic─âturi sau b├órne de lemn].
durà v. a trage: am durat un somn năstrușnic AL. [V. îndurà].
dur├á v. 1. a continua, a exista: via╚Ťa cea mai lung─â dureaz─â pu╚Ťin; 2. a z─âbovi: piesa dureaz─â cam mult.
dura! int. V. dur! de-a dura, a) rostogolindu-se: capul de-a dura săria POP.; b) numele unei hore muntenești.
dur─â (duri╚Ť─â) f. rotila i╚Ťelor, scripetele sucalei. [V. dura! dup─â sgomotul ce produce].
* dur, -─â adj. (lat. durus). Tare, solid, gre┼ş de zg├«riat: diamantu e cel ma─ş dur corp. Fig. Aspru, crud, neomenos: om, suflet dur. Adv. ├Än mod dur.
dur-dur interj. care arat─â hu─şetu rostogoliri─ş sa┼ş zbuciumulu─ş: dur la deal, dur la vale. V. dura-dura.
dur├í f. (turc. dur├í, fascicul, leg─âtur─â. V. durez 1 ╚Öi tura 2). Est. Temelia acoperi╚Öulu─ş une─ş case ╚Ť─âr─âne╚Öt─ş de moda veche: pe capele grinzilor de afar─â se a╚Öeza┼ş costoroabele, c├«te tre─ş de fie-care parte a case─ş, ╚Öi forma┼ş dura┼şa (╚śez. 36, 33).
* d├║ra mat├ęr f. (cuv. lat. care ├«nseamn─â ÔÇ×mam─â dur─âÔÇŁ sa┼ş ÔÇ×tareÔÇŁ). Anat. Membran─â exterioar─â ╚Öi cea ma─ş groas─â din cele tre─ş care acoper─â cre─şeru ╚Öi m─âduva spin─ârii.
d├║r─â f., pl. ─ş (d. a durui. V. duri╚Ť─â). Vest. Roti╚Ť─â sa┼ş roat─â de ma╚Öin─â (ca la cic├«ric): o bucat─â de c─ârbune c├«t dura unu─ş mosorel (ChN. 2, 15). Dura genuch─şulu─ş, rotula. De-a dura (toat─â ╚Ťara), de-a rostogolu, rostogolind. Fig. Iron. A da pe cineva de-a dura, a-l da tava, a-l tr├«nti, a-l bate.
2) *dur├ęz v. intr. (fr. durer, d. lat. durare, d. durus, dur). Tr─â─şesc, ╚Ťin, rezist, persist: piramidele Egiptulu─ş dureaz─â de mi─ş de an─ş, aceast─â mod─â va dura mult, acest bolnav nu va dura mult.
1) dur├ęz v. tr. (d. dura. Cp. ╚Öi cu lat. dăĺl├íre, a c─şoc─âni, a forma; it. dolare, sp. dolar). Rar az─ş. Construiesc, cl─âdesc (din grinz─ş): a dura o cas─â, (fig.) o minc─şun─â. Durez un somn, trag un somn.
DUR adj. 1. rezistent, solid, tare, tenace, (pop.) ╚Ťeap─ân, v├«rtos. (Un material ~.) 2. agresiv, b─ât─âios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nest─âp├«nit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)
DUR adj. (MUZ.) major. (Do ~.)
dur adj. v. CÎINESC. DRASTIC. GREU. RĂSTIT. RIDICAT. SEVER. TARE.
dur adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.
DURA vb. a cl─âdi, a construi, a face, a ├«n─âl╚Ťa, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (├«nv.) a temeia. (A ~ o nou─â ╚Öcoal─â.)
DURA vb. 1. a d─âinui, a exista, a fi, a se men╚Ťine, a se p─âstra, a se perpetua, a persista, a r─âm├«ne, a tr─âi, a ╚Ťine, (rar) a subzista, (├«nv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (C├«t va ~ lumea ╚Öi p├óm├«ntul; vechi obiceiuri care ~ ╚Öi azi.) 2. a d─âinui, a se men╚Ťine, a se p─âstra, a se perpetua, a persista, a st─ârui. (Amintirea lui ~ p├«n─â ast─âzi.) 3. a ╚Ťine. (Spectacolul ~ dou─â ore.) 4. a se p─âstra, a rezista, a ╚Ťine. (O ├«nc─âl╚Ť─âminte care ~ mult.)
dură ș. v. ROTIȚĂ.
dur, denumirea german─â pentru major*. Provine din lat. durum. Ant.: moll*. V. b.
DURA LEX, SED LEX (lat.) legea e aspr─â, dar e lege ÔÇô Adagiu din dreptul roman, care exprim─â caracterul obligatoriu al legii, oric├ót de aspr─â ar fi.
Dur/a, -an,-─âscul v. Teodor IV 6.

Dura dex online | sinonim

Dura definitie

Intrare: dur (adj.)
dur 1 adj. adjectiv
Intrare: dura (vb.)
dura 1 vb. conjugarea a II-a grupa I verb
Intrare: dur─â
dur─â substantiv feminin
Intrare: dur(a) (interj.)
dur-dur interjec╚Ťie
dur 2 interj.
dura 2 interj.
Intrare: Dura
Dura
Intrare: dura
dura
Intrare: dura (temelie)
dura 4 s.f. substantiv feminin
Intrare: dura mater
dura mater substantiv feminin (numai) singular