durăt definitie

8 definiții pentru durăt

dúrăt sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 296/37 / Pl: ~e / E: durăi, cf freamăt] 1 Zgomot mare (produs de o prăbușire sau de o rostogolire) Si: huruit. 2 Bubuit intens al armelor de foc. 3 Tunet. 4 (Fig) Zarvă.[1] modificată
DÚRĂT, durăte, s. n. (Rar) Suferință, zbucium. Țara, maiestate, E-n durăt greu. Tu nu-i auzi suspinul. VLAHUȚĂ, O. A. 38.
dúrăt (rar) s. n., pl. dúrăte
dúrăt s. n., pl. dúrăte
DÚRĂT s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, trăsnet, trăsnitură, tunet, vuiet.
durăt n. Mold. zăpăceală, gălăgie: tocmai acum în durătul ăsta CR. [V. dur!].
dúrăt n., pl. ete (d. a durui). Est. Rar. Duruĭală, huiet de prăbușire, de vehicule (huruĭală), pașĭ grăbițĭ (tropot), de ploaĭe răpede (ropot) ș.a. (La Cost. „bubuitură”).
durăt s. v. BUBUIRE. BUBUIT. BUBUITURĂ. DETONAȚIE. DETUNARE. DETUNAT. DETUNĂTURĂ. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. TUNET. VUIET.

durăt dex

Intrare: durăt
durăt substantiv neutru