Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru dur─ât

dúrăt sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 296/37 / Pl: ~e / E: durăi, cf freamăt] 1 Zgomot mare (produs de o prăbușire sau de o rostogolire) Si: huruit. 2 Bubuit intens al armelor de foc. 3 Tunet. 4 (Fig) Zarvă.[1] modificată
D├ÜR─éT, dur─âte, s. n. (Rar) Suferin╚Ť─â, zbucium. ╚Üara, maiestate, E-n dur─ât greu. Tu nu-i auzi suspinul. VLAHU╚Ü─é, O. A. 38.
d├║r─ât (rar) s. n., pl. d├║r─âte
d├║r─ât s. n., pl. d├║r─âte
D├ÜR─éT s. v. bubuire, bubuit, bubuitur─â, detona╚Ťie, detunare, detunat, detun─âtur─â, duduit, duduitur─â, dur─âit, dur─âitur─â, duruit, huruial─â, huruit, huruitur─â, tr─âsnet, tr─âsnitur─â, tunet, vuiet.
durăt n. Mold. zăpăceală, gălăgie: tocmai acum în durătul ăsta CR. [V. dur!].
d├║r─ât n., pl. ete (d. a durui). Est. Rar. Duru─şal─â, huiet de pr─âbu╚Öire, de vehicule (huru─şal─â), pa╚Ö─ş gr─âbi╚Ť─ş (tropot), de ploa─şe r─âpede (ropot) ╚Ö.a. (La Cost. ÔÇ×bubuitur─âÔÇŁ).
durăt s. v. BUBUIRE. BUBUIT. BUBUITURĂ. DETONAȚIE. DETUNARE. DETUNAT. DETUNĂTURĂ. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. TUNET. VUIET.

Dur─ât dex online | sinonim

Dur─ât definitie

Intrare: dur─ât
dur─ât substantiv neutru