dupăitúră sf [At: SADOVEANU, P. S. 43 / Pl: ~ri / E: dupăi + -tură] 1 Pas apăsat. 2 Izbire cu piciorul în pământ. 3 (Pex) Zgomot de pași apăsați. 4 Izbitură.

DUPĂITÚRĂ, dupăituri, s. f. (Reg.) Dupăit, tropăit. [Pr.: -pă-i-] – Dupăi + suf. -tură.

DUPĂITÚRĂ, dupăituri, s. f. (Reg.) Dupăit, tropăit. [Pr.: -pă-i-] – Dupăi + suf. -tură.

DUPĂITÚRĂ, dupăituri, s. f. (Mold.) Acțiunea de a dupăi și rezultatul ei; zgomot de pași apăsați, îndesați. Auzii iar dupăiturile opincilor. SADOVEANU, P. S. 43. – Pronunțat: -pă-i-.

dupăitúră (reg.) (-pă-i-) s. f., g.-d. art. dupăitúrii; pl. dupăitúri

dupăitúră s. f. (sil. -pă-i-), g.-d. art. dupăitúrii; pl. dupăitúri

DUPĂITÚRĂ s. v. tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.

dupăitură s. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂITURĂ. TROPOT.