dupăí vi [At: SBIERA, P. 10 / V: ~puí, tu~ / Pzi: ~ésc / E: dup2, cf ceh dupati] (Reg) 1 A umbla cu picioarele goale. 2 A călca apăsat. 3 A izbi cu piciorul în pământ.

dupăít sn [At: BARBU, PRINC. 210 / P: ~pă-it / Pl: ~uri / E: dupăi] (Reg) Tropăială.

dupui1 vt [At: ALR II, 4092/551 / Pzi: 3 dúpuie / E: nct] (Mol) A smulge penele de pe o pasăre Si: a jumuli.

dupuí2 v vz dupăi

DUPĂÍ, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. [Prez. ind. și: dúpăi] – Dup + suf. -ăi.

DUPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a dupăi; zgomot produs de cineva care merge cu pași apăsați; tropăit, dupăitură. – V. dupăi.

DUPĂÍ, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. – Dup + suf. -ăi.

DUPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a dupăi; zgomot produs de cineva care merge cu pași apăsați; tropăit, dupăitură. – V. dupăi.

DUPĂÍ, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A călca apăsat, îndesat; a tropăi. Badea Ghiță a bătut cu bîta în ușă și a dupăit la prag. SADOVEANU, N. P. 87.

dupăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. dupăiéște/dúpăie, imperf. 3 sg. dupăiá; conj. prez. 3 să dupăiáscă/să dúpăie

dupăít (reg.) s. n.

dupăí vb., ind. prez. 1 sg. dupăiésc/dúpăi, 3 sg. dupăiéște/dúpăie, imperf. 3 sg. dupăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dupăiáscă/dúpăie

dupăít s. n.

DUPĂÍ vb. v. bufni, izbucni, pufni, tropăi.

DUPĂÍT s. v. tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.

dúpăĭ și dúpuĭ, a -í v. intr. (d. dup 3 și rudă și cu sîrb. dúpiti, nsl. dúpati, ceh. dupati, a dupui ș.a. [Bern. 1, 238]. V. dupăcesc, zdup). Fam. Calc greŭ, fac dup-dup cînd fug (cu picĭoarele goale pin casă orĭ cu ghetele pe pămînt). – Și zd-: sărĭ zdupăind (VR. 1924, 2, 188). V. duduĭ.

dúpuĭ v. intr. V. dupăĭ.

dupăi vb. v. BUFNI. IZBUCNI. PUFNI. TROPĂI.

dupăit s. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂITURĂ. TROPOT.