dunétă sf [At: DLR ms / Pl: ~te / E: fr dunette] (Mrn) Parte mai înaltă de la pupa unei nave (unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului echipaj).

DUNÉTĂ, dunete, s. f. Parte mai înaltă de la pupa unei nave (unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului echipaj). – Din fr. dunette.

DUNÉTĂ, dunete, s. f. Parte mai înaltă de la pupa unei nave (unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului echipaj). – Din fr. dunette.

DUNÉTĂ, dunete, s. f. (Mar.) Parte mai înaltă la pupa unei nave unde se află de obicei cabina căpitanului și a ofițerilor. Căpitanul... se plimba singur pe dunetă. BART, E. 269.

dunétă s. f., g.-d. art. dunétei; pl. dunéte

dunétă s. f., pl. dunéte

DUNÉTĂ s.f. (Mar.) Mică punte ridicată deasupra punții principale la pupa unei nave. [< fr. dunette].

DUNÉTĂ s. f. mică punte deasupra punții principale la pupa unei nave. (< fr. dunette)

DUNÉTĂ ~e f. Construcție situată la pupa unei nave unde se află cabinele echipajului. /<fr. dunette

* dunétă f., pl. e (fr. dunette, d. dune, dună). Mar. Partea cea maĭ din apoĭa corăbiiĭ.