dune hidraulice definitie

18 definiții pentru dune hidraulice

dun sn vz dună1
dúnă1 sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 43 / V: dun sn / Pl: ~ne / E: fr dune cf ger Düne] Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului în regiunile nisipoase Cf movilă, (pop) dâlmă, îngrămădire.
dúnă2 sf [At: DLR ms / V: ~níhă / Pl: ~ne / E: mg dunyha] (Ban; Trs) Pilotă de puf.
DÚNĂ, dune, s. f. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului, situate pe țărmurile joase ale mărilor, pe cursul inferior al râurilor și în regiunile nisipoase. – Din fr. dune.
DÚNĂ, dune, s. f. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului în regiunile nisipoase. – Din fr. dune.
DÚNĂ, dune, s. f. Îngrămădire de nisip sub formă de coame paralele formate sub acțiunea vîntului în regiuni nisipoase (pe malul mării sau în deșerturi). Printre dune înaintează un om. Abia pășește. Vîntul se străduie să-l dărîme. V. ROM. septembrie 1953, 211.
dúnă s. f., g.-d. art. dúnei; pl. dúne
dúnă s. f., g.-d. art. dúnei; pl. dúne
DÚNĂ s.f. Movilă (mică) de nisip formată de vânt în regiunile nisipoase. [< fr. dune, it. duna, cf. ol. dune – colină].
DÚNĂ s. f. îngrămădire de nisip în formă de coame paralele, în regiunile nisipoase sub acțiunea vântului. (< fr. dune)
dúnă (dúne), s. f. – Formă de relief cu aspectul unor coame paralele. Fr. dune. – Der. dunetă, s. f. (partea mai înaltă de la pupa unei nave), fin fr. dunette.
DÚNĂ ~e f. Val sau colină de nisip, format de vânt pe malul unei mări sau într-un deșert. /<fr. dune
dune f. pl. grămădire de nisip dealungul marginilor mării, în pustiuri, etc.: dunele Dunării (= fr. dune).
* dúnă f., pl. e (fr. dune, flamand dune, of. duin, d. celticu dûnn, înălțime). Grămadă de nisip strîns de vînt pe malu măriĭ orĭ pin deșerturĭ. V. grind și prispă.
dune (pl.), (engl.= dune) acumulări eoliene constituite în principal din nisipuri cuarțoase, cu înălțimi de la câțiva metri 1a 200 m. În general sunt asimetrice și prezintă o stratificație oblică; sunt fixe sau mobile. Se disting mai multe tipuri: d. nebkas, o d. alungită în spatele unui obstacol (de obicei, vegetația) în direcția de bătaie a vântului; barcane, d. de formă semicirculară cu concavitatea opusă vântului; erg sau mare de nisip format din asociații de dune longitudinale și transversale; d. litorale, situate pe plajele marine. D. sunt elementul specific zonelor deșertice, dar se întâlnesc și în lungul unor ape curgătoare (d. fluviatile) sau în lungul țărmurilor marine (d. litorale).
dune hidraulice (pl.), (engl.= hydraulic dune) (sedim.), megaondulații cu lungimi mai mari de 60 m, formate de curenți acvatici cu viteză mare (între 70 și 150 cm/s) la supr. unor sedimente nisipoase din râuri și mări. Crestele d.h. sunt adesea sinuoase, iar depr. prezintă denivelări verticale; geometria lor este neregulată. V. și valuri de nisip.
dúnă, dune, s.f. – (reg.) Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar. ♦ (onom.) Duna, nume de familie (22 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. dunyha „pilotă de puf” (Țurcanu, MDA), germ. Daunendecke „pilotă” (Țurcanu).
dúnă, -e, s.f. – Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar. – Din magh. dunyha, germ. Daunendecke „pilotă” (Țurcanu).

dune hidraulice dex