dumitríță sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~țe / E: Dumitru + -iță] (Bot; pop) 1 Tufănică (Chrysanthemum indicum). 2 Flori-de-toamnă (Aster Salignus). 3 Gheață (Begonia semperflores).

DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru (n. pr.) + suf. -iță.

DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru + suf. -iță.

DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.) Tufănică. Bruma nu mi-a omorît încă dumitrițele din grădină. C. PETRESCU, S. 61.

dumitríță (plantă) (-mi-tri-) s. f., g.-d. art. dumitríței; pl. dumitríțe

dumitríță s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. dumitríței; pl. dumitríțe

DUMITRÍȚĂ s. v. crizantemă.

dumitríță (dumitríțe), s. f. – Crizantemă (Chrysanthemum indicum). De la (Sfîntul) Dumitru, fiind perioada ei înflorire.

DUMITRÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină lemnoasă, cu frunze late, adânc crestate, cultivată pentru florile ei tomnatice, divers colorate și plăcut mirositoare; tufănică; crizantemă. /Dumitru n. pr. + suf. ~ița

dumitrițe f. pl. Mold. Bot. tufănică (plantă ornamentală care înflorește pe la sf. Dumitru).

dumitríță f., pl. e (de la numele sfîntuluĭ Dumitru, fiind-că pe atuncĭ înflorește; ngr. agiodimitrúla; bg. dimitrovče). Est. Tufănică, crizantemă: îmĭ îngrijescniște dumitrițe (Sadov. VR. 1911, 3, 338). A fost adusă din Extremu Orient la 1790 de Pierre, Blancard, căpitan de marină comercială.

DUMITRIȚĂ s. (BOT.; Chrysanthemum indicum) crizantemă, tufănică, (reg.) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăișă, flori-de-iarnă (pl.), gura-paharului, romaniță-mare, rujă-de-toamnă, salomii-galbene (pl.).

Dumitr/e, -easa, -el, -escu, -ești, -iță v. Dimitrie III 1, 6, 8, 12.