duminecál, ~ă a vz duminical

duminicál, ~ă a [At: VALIAN, V. / V: ~nec~, (înv) dom~ / Pl: ~i, ~e / E: duminică + -al] 1 Care se face în ziua de duminică (1). 2 Care se petrece în ziua de duminică (1). 3 Privitor la ziua de duminică (1). 4 (Fig) Festiv.

DUMINICÁL, -Ă, duminicali, -e, adj. Care are loc duminică, de duminică. – Duminică + suf. -al (după fr. dominical).

DUMINICÁL, -Ă, duminicali, -e, adj. Care are loc duminică, de duminică. – Duminică + suf. -al (după fr. dominical).

DUMINICÁL, -Ă, duminicali, -e, adj. De duminică, privitor la ziua de duminică. Repaus duminical. ▭ E o lumină de după-amiază duminicală. CAMIL PETRESCU, U. N. 249. Mă regăsisem, în atmosfera duminicală a căminului. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264.

duminicál adj. m., pl. duminicáli; f. duminicálă, pl. duminicále

duminicál adj. m., pl. duminicáli; f. sg. duminicálă, pl. duminicále

DUMINICÁL ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care are loc duminica; de duminică. Întâlnire ~ă. Meci ~. 2) (despre publicații periodice) Care apare duminica. Revistă ~ă. /duminică + suf. ~al

dominical a. 1. relativ la Domnul Dumnezeu: orațiune dominicală; 2. privitor la ziua Duminecii: predică dominicală.

* dominicál, -ă adj. (lat. dominicalis = dominicus, al domnuluĭ, al duminiciĭ). De duminică: predică dominicală, repaus dominical. – Maĭ des duminical (d. duminică).

* duminicál, -ă V. dominical.