dumesnic definitie

15 definiții pentru dumesnic

domésnic, ~ă a vz dumesnic
dumésnic, ~ă a [At: PRAV. 34 / V: (înv) ~stn~, (reg) ~éșn~, (îrg) dom~, (înv) doméstn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat domesticus cf vsl домастиноу] (Înv) 1 (Reg; d. animale) Domestic. 2 (D. mâncăruri) Care e preparată din carne de animal domestic. 3 (D. oameni) Civilizat. 4 (Pex; d. oameni) Blând. 5 (Reg; d. animale) Care nu se sperie Si: blând. 6 Casnic. 7 (Pex) Familial. 8 (Reg; d. pământ) Cultivat. 9 (Reg; d. plante) Roditoare. 10 (Reg; d. iarbă) Fragedă.
duméstnic, ~ă a vz dumesnic
duméșnic, ~ă a vz dumesnic
DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).
DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).
DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -e, adj. (Învechit) Domestic. Chiar bivolii dumesnici de el se răzlețesc. ALECSANDRI, la TDRG. Caprele nu fug de vite, îs mai dumesnice. ȘEZ. VII 180.
dumésnic (înv.) adj. m., pl. dumésnici; f. dumésnică, pl. dumésnice
dumésnic adj. m., pl. dumésnici; f. sg. dumésnică, pl. dumésnice
DUMÉSNIC adj. v. domestic.
domesnic a. domestic, blând: au venit sălbaticii să împace domesnicii PANN. [V. dumesnic].
dumesnic (domesnic) a. îmblânzit: chiar bivolii dumesnici de el se răslățesc AL. [Cf. lat. DOMESTICUS, influențat de sinonimul slav DUMAȘĬNĬ].
domésnic V. dumesnic.
dumésnic, -éstnic și -estic, -ă adj. (lat. dǒmĕsticus, infl. și de vsl. domaštĭnĭ, domašĭnĭ, domestic). Vechĭ. Domestic. Fals domesnic la uniĭ autorĭ modernĭ.
dumesnic adj. v. DOMESTIC.

dumesnic dex

Intrare: dumesnic
dumesnic adjectiv
domesnic
dumestnic
dumeșnic