Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru dumbrav─â

dumbr├ív─â sf [At: PSALT. 147 / Pl: ~rß║»vi / E: vsl đ┤đżđŻđ▒ĐÇđ░đ▓đ░] 1 P─âdure t├ón─âr─â ╚Öi nu foarte deas─â care cre╚Öte ├«n v─âi, pe locuri de ╚Öes, pe l├óng─â r├óuri. 2 P─âdure de stejar.
DUMBR├üV─é, dumbr─âvi, s. f. P─âdure t├ón─âr─â ╚Öi nu prea deas─â. ÔÖŽ P─âdure de stejar. ÔÇô Din sl. donbrava.
DUMBR├üV─é, dumbr─âvi, s. f. P─âdure t├ón─âr─â ╚Öi nu prea deas─â. ÔÖŽ P─âdure de stejar. ÔÇô Din sl. donbrav─ęn┼ş.
DUMBR├üV─é, dumbr─âvi, s. f. P─âdure de obicei t├«n─âr─â ╚Öi nu prea deas─â. Am pornit deodat─â pe c─ârarea de la fundul gr─âdinilor t├«rgului, la deal, pe l├«ng─â dumbrava de mesteceni. SADOVEANU, O. II 412. Trecu pustiuri, dumbr─âvi, mun╚Ťi. ISPIRESCU, L. 259. M─â ├«ndreptai c─âtre un sat a╚Öezat ├«n culmea dealului... o pozi╚Ťie desf─ât─âtoare! O dumbrav─â de mesteceni formeaz─â poarta acestui rai p─âm├«ntesc. BOLINTINEANU, O. 321. ÔÖŽ P─âdure crescut─â pe malul unei ape. Era o dumbrav─â ferit─â de viiturile cele mari ale Dun─ârii. SADOVEANU, P. M. 49. Departe umbla o turm─â de oi pe malul unei ape, printre dumbr─âvi pustii ╚Öi ogoare acoperite de z─âpezi nou─â. id. F. J. 723. ÔÖŽ P─âdure de stejar. Pornir─â, cu pa╚Öi rari, m─âsura╚Ťi parc─â, prin dumbrava cu stejari gro╚Öi. V. ROM. septembrie 1953, 73. Trebuie s─â fii la Paicu, ├«n gura B─âr─âganului, sau la Corn─â╚Ťele, ├«n miezul lui, ca s─â g─âse╚Öti c├«te o mic─â dumbrav─â de vechi tufani. ODOBESCU, S. III 17. Sem─ânau ghind─â de cre╚Öteau dumbr─âvi, pentru ca s─â aib─â str─ânepo╚Ťii lemne de ars. NEGRUZZI, S. I 246.
dumbrávă s. f., g.-d. art. dumbrắvii; pl. dumbrắvi
dumbrávă s. f., g.-d. art. dumbrăvii; pl. dumbrăvi
DUMBRÁVĂ s. (reg.) berc, rădiac, rediș, rediu, (Ban.) zăbran. (O ~ într-o pădure seculară.)
dumbr├ív─â (dumbrß║»vi), s. f. ÔÇô 1. P─âdure t├«n─âr─â. ÔÇô 2. P─âdure de stejar. Sb. d─ůbrava, de la d─ůb┼ş ÔÇ×arbore, stejarÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 189; Cihac, II, 104; Conev 51), cf. rus. dubrava. Cf. ╚Öi d├«mb, dub─â. ÔÇô Der. dumbr─âveanc─â, s. f. (varietate de cioar─â, Coracias garrula); dumbravnic, s. m. (roini╚Ť─â, Melittis melissophyllum); dobro(m)nic(─â), s. f. (roini╚Ť─â).
DUMBRÁVĂ ~ăvi f. 1) Pădure de stejari. 2) Pădure tânără și rară. /<sl. donbrava
Dumbrava-Ro╚Öie f. c├ómpie arat─â cu cei 10.000 de Poloni, prin╚Öi ╚Öi ├«njuga╚Ťi la plug de ╚śtefan cel Mare dup─â b─ât─âlia dela Codru-Cosminului (1492; acolo crescu o p─âdure astfel numit─â ├«n amintirea s├óngelui polon, cu care fusese udat─â).
dumbrav─â f. 1. p─âdure de copaci, mai ales de stejari; 2. p─âdurice pe un loc drept. [Slav. D├ĽBRAVA (din D├ĽB┼Č, arbore)].
dumbr├ív─â f., pl. ─âv─ş ╚Öi (ma─ş rar) ave (vsl. dombrava ╚Öi dombrova, stej─âri╚Ö, d. domb┼ş, arbore; rut. dubr├│va, dubr├íva, codru, stej─âri╚Ö. V. dubesc). P─âdure (ma─ş ales de stejar): dumbrava Ro╚Öie. P─âdurice, cr├«ng.
DUMBRAVĂ s. (reg.) berc, rădiac, rediș, rediu, (Ban.) zăbran. (O ~ într-o pădure seculară.)
DUMBRAVA 1. Com. ├«n jud. Mehedin╚Ťi; 2.219 loc. (1995). Re╚Öed. com. este satul Dumbrava de Jos. 2. Com. ├«n jud. Prahova; 4.259 loc. (1995). 3. Com. ├«n jud. Timi╚Ö; 2.747 loc. (1995).
DUMBRAVA RO╚śIE, com. ├«n jud. Neam╚Ť; 6.279 loc. (1995). Combinat de prelucr. a lemnului.
DUMBRAV─é, Constantin (1890-1935, n. Hu╚Öi), medic ╚Öi explorator rom├ón. A participat la expedi╚Ťia ├«ntreprins─â pe coasta estic─â a Groelandei de vasul ÔÇ×Gertrude ReikÔÇŁ (1927-1928). Observa╚Ťii complexe de meteorologie ╚Öi hidrologie, precum ╚Öi cercet─âri de botanic─â ╚Öi magnetism. ├Äntre 1930 ╚Öi 1931, a traversat Groelanda de la Angmagssalik (├«n V) la Holsteinsborg (├«n E). Autor al unui Jurnal de c─âl─âtorie.
DUMBRAV─é subst. luat ca prenume (Dm; 17 B II 78; Hur; Olt; Puc 13);- Ivan (Glos); ÔÇô vornic (B─âl III); ÔÇô Ion (╚śchei IV); 1. Dumbr─âve╚Öti, trei sate; Dumbrav log. (D Buc); 2. Dumbr─âvii (ib).

Dumbrav─â dex online | sinonim

Dumbrav─â definitie

Intrare: dumbrav─â
dumbrav─â substantiv feminin
Intrare: Dumbrav─â
Dumbrav─â