Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru dumbăț

dumbắț sm vz dumbeț
dumbéț sm [At: DEX / V: ~bắț / Pl: ~i / E: vsl донбици] Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, în formă de ciorchine la vârful tulpinii Si: sclipeț (Mellitis melissophylum).
DUMBẮȚ s. m. v. dumbeț.
DUMBÉȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbắț s. m.] – Din sl. donbĭcĭ.
DUMBẮȚ s. m. v. dumbeț.
DUMBÉȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbắț s. m.] – Din sl. donbĭcĭ.
dumbéț s. m., pl. dumbéți
dumbéț s. m., pl. dumbéți
DUMBÉȚ s. (BOT.; Teucrium chamaedrys) (reg.) jugărel, jugăreț, sclipeț, spulberătură, șugărel.
DUMBÉȚ s. v. iarbă-usturoasă.
dumbeț m. plantă ce crește prin tufișuri, pe marginea pădurilor (Teucrium chamaedrys). [Slav. *DÕBĬȚĬ (cf. DÕBŬ, arbore)].
DUMBEȚ s. (BOT.; Teucrium chamaedrys) (reg.) jugărel, jugăreț, sclipeț, spulberătură, șugărel.
dumbeț s. v. IARBĂ-USTUROASĂ.
TEUCRIUM L., TEUCRIUM, DUMBEȚ, fam. Labiatae. Gen originar din regiunile continentale și mai calde ale globului, cca specii, erbacee, mai rar semilemnoase, tulpină de obicei 4-unghiulară. Frunze lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate (caliciul campanulat sau tubulos, de obicei 5 dinți și 10 nervuri, deseori bilabiat, corolă cu tub cilindric sau infundibuliform, labiul superior al corolei lipsește, labiul inferior cu lobi, 4 stamine exerte, ovar cu 4 lobi), 2 sau mai multe, în raceme terminale sau în axa frunzei. Fruct format din 4 nucule.

Dumbăț dex online | sinonim

Dumbăț definitie

Intrare: dumbeț
dumbăț substantiv masculin
dumbeț substantiv masculin