dulie definitie

17 definiții pentru dulie

dulíe1 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Refec gros (la cămașă). 2 Dungă la pantalon. 3 Morman de pământ.
dulíe2 sf [At: PREV. ACCID. 30 / Pl: ~ii / E: fr duille] Piesă metalică în care se fixează becul electric și care asigură contactul acestuia cu rețeaua electrică.
DULÍE, dulii, s. f. Piesă metalică în care se fixează becul electric și care asigură contactul becului cu rețeaua electrică; fasung. – După fr. douille.
DULÍE, dulii, s. f. Piesă metalică în care se fixează becul electric și care asigură contactul becului cu rețeaua electrică; fasung. – După fr. douille.
DULÍE, dulii, s. f. Piesă în care se fixează becul electric și care asigură racordarea lui la circuitul de alimentare; fasung.
dulíe s. f., art. dulía, g.-d. art. dulíei; pl. dulíi, art. dulíile
dulíe s. f., art. dulía, g.-d. art. dulíei; pl. dulíi, art. dulíile
DULÍE s. (TEHN.) fasung. (~ la un bec.)
DULÍE s.f. Fasung. [Gen. -iei. / cf. fr. douille].
-DÚL(Ă), -DULÍE elem. „sclav, sclavie”. (< fr. -dule, -dulie, cf. gr. doulos, douleia)
DULÍE1 s. f. fasung. (< fr. douille)
-DULÍE2 elem. -dul(ă).
DULÍE ~i f. Piesă, de formă cilindrică, în care se înșurubează un bec, pentru a-i face contact cu circuitul electric; fasung. [Art. dulia; G.-D. duliei; Sil. -li-e] /<fr. douille.
DULIE s. (TEHN.) fasung. (~ la un bec.)
DULÍE1 (< gr.) s. f. Cinstire sau venerare acordată sfinților pe temeiul legăturii lor cu Hristos; distinctă de latrie și hiperdulie.
DULÍE2 (după fr. douille) s. f. Piesă din metal și material izolant (porțelan, bachelită) în care se fixează soclul unui bec electric și care asigură racordarea becului la circuitul electric; fasung.
-DULIE „robie, servitute”. ◊ gr. douleia „robie, sclavie” > fr. -doulie, germ., -dulie, it. -dulia > rom. -dulie.

dulie dex

Intrare: dulie (subst.)
dulie subst. substantiv feminin
Intrare: dulie (suf.)
dulie suf.