dulcegăríe sf [At: DENSUSIANU, L. 229 / Pl: ~ii / E: dulceag + -ărie 1 Gust ușor îndulcit. 2 (Dep; d. manifestări ale oamenilor) Ipocrizie.

DULCEGĂRÍE, dulcegării, s. f. Vorbă, purtare, atitudine dulceagă. – Dulceag + suf. -ărie.

DULCEGĂRÍE, dulcegării, s. f. (Depr.) Vorbă, purtare, atitudine dulceagă. – Dulceag + suf. -ărie.

DULCEGĂRÍE, dulcegării, s. f. Vorbă, purtare, atitudine dulceagă (2, 3). Nu pot să mai îndur aceste dulcegării sentimentale. CAMIL PETRESCU, T. III 464.

dulcegăríe s. f., art. dulcegăría, g.-d. art. dulcegăríei; pl. dulcegăríi, art. dulcegăríile

dulcegăríe s. f., art. dulcegăría, g.-d. art. dulcegăríei; pl. dulcegăríi, art. dulcegăríile

DULCEGĂRÍE s. v. sentimentalism.

DULCEGĂRÍE ~i f. Vorbă sau atitudine dulceagă. [Art. dulcegăria; G.-D. dilcegăriei; Sil. -ri-e] /dulceag + suf. ~arie

dulcegăríe f. Lucru dulceag, fad, fără gust, fără spirit: dulcegărie sentimentală.

dulcegărie s. v. SENTIMENTALISM.